1. [DEX '09] DOHOT, (2) dohoturi, s. n. (Reg.) 1. Lichid uleios obținut prin distilarea unor materiale vegetale și folosit la ungerea osiilor carului și căruței; păcură pentru uns osiile. 2. Sortiment de dohot (1). – Din ucr. dehotĭ.
2. [MDA2] dohot sn [At: (a. 1741) FURNICĂ, I. C. 14 / V: (îrg) dih~, duh~, (reg) ~hod, ~hor, ~hat, duhod, duhut, dihod / Pl: ~uri / E: ucr дехоти] 1 (Trs, Mol, Buc) Lichid vâscos asemănător cu păcura, obținut dintr-un amestec de rășini vegetale extrase din scoarță sau lemn de pin, arin sau fag. 2 Ulei, întrebuințat în trecut la ungerea osiilor la car și căruță, la protecția cârligelor de pescuit marin sau tratarea unor boli de piele. 3 (Pex) Păcură.[1]
3. [CADE] DOHOT sbst. Mold. Păcură (de uns osiile carelor): a scos un ulcior cu ~ de mesteacăn (CRG.); negru cumu-i ~u (ȘEZ.) [ung.].
4. [DEX '98] DOHOT, dohoturi, s. n. (Reg.) Lichid uleios obținut prin distilarea unor materiale vegetale și folosit la ungerea osiilor carului și căruței; păcură pentru uns osiile. – Din ucr. dehotĩ.
5. [DLRLC] DOHOT s. n. (Regional) Lichid uleios obținut prin distilarea uscată a unor materiale vegetale (mai ales scoarță sau lemn de mesteacăn, pin sau fag) și folosit în special la uns osiile carului. V. gudron. Bocănește pe cărări cu ciubotele-i uriașe, care miroase, cine știe de unde, a dohot. SADOVEANU, O. III 614. Găseam pe moș Chiorpec răbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care face pielea moale. CREANGĂ, A. 46. Căruța a plecat scîrțîind încetișor, căci roata cea stîngă nu era prea bine unsă cu dohot. CONTEMPORANUL, III 654. – Accentuat și: (Transilv.) dohot.
6. [Șăineanu, ed. VI] dòhot n. Mold. păcură groasă de uns osiile carelor: un ulcior cu dohot de mesteacăn CR. [Ung. DOHOT].
7. [Scriban] dóhot n., pl. urĭ (rut. dohotĭ și déhot, rus. dégotĭ [citit dióghoti], d. vsl. degŭti; ung. dohot). Est. Uleĭ de mesteacăn de uns cizmele țărăneștĭ și osiile (astăzĭ înlocuit pin păcură). Vest. Mare putoare de cizme țărăneștĭ.
8. [MDA2] dihod sn vz dohot
9. [MDA2] dihot sn vz dohot
10. [MDA2] dohăt sn vz dohot
11. [MDA2] dohod sn vz dohot
12. [MDA2] dohor sn vz dohot
13. [MDA2] duhod sn vz dohot
14. [MDA2] duhot sn vz dohot
15. [MDA2] duhut sn vz dohot
16. [CADE] DUHOT – DOHOT.
17. [DOOM 3] dohot (reg.) s. n., (sorturi) pl. dohoturi
18. [DOOM 2] dohot (reg.) s. n., (sorturi) pl. dohoturi
19. [DER] dohot s. m. – 1. Păcură de uns osiile. – 2. Miros urît, putoare. – Var. duhot. Mag. dohot (Cihac, II, 98; Tiktin; Scriban), cf. rut. dochotĭ. – Der. dohotniță, s. f. (vas în care se păstrează dohotul); dohoniță, s. f. (dohotniță). Cf. duh.
20. [Onomastic] DOHOT subst. „păcura extrasă în vechime din coajă de copac”, înainte de a se exploata țițeiul; cuvîntul a produs toponime și antroponime. 1. Dohotărie t. (Băl VI) și Duhotărie (Mus) și contrase: Dăotari t. (Sc) și Dolăria, deal (Mus). 2. Dohotariu, V., act.; -l, Gh. (Sd XI 60); – l t. (Bacău) < subst. doholar sau păcureț (Sd VI 108); cf. „dohodnec” mold. (Sd VI 108). 3. Dohtana f., țig. (16 B VI 271); cuvîntul s-a contras în: Doftești s., mold. (RI III 20; BCI VIII 97), < antroponimul *Dofta. 4. Doftana rîul < dohot + suf. (etim, E. Petrovici, în St. și cerc. lingv. V 1-2 p. 27), apare în documente: Doht/ana, -eana (16 B IV 282, V 41); dim. Doftăneț, vale (Sc).
21. [DRAM 2021] dóhot, dohoturi, s.n. (reg.) Păcură; combustibil pentru lampă; fotoghin, naft, opaiț. – Din ucr. dehotǐ (DER, DEX, DMA); din magh. dohot (Cihac, după DER; Scriban).
22. [DRAM 2015] dohot, dohoturi, s.m. – (reg.) Păcură; combustibil pentru lampă; fotoghin, naft, opaiț. – Din ucr. dehotǐ (Scriban, DER, DEX, DMA); din magh. dohot (Cihac, Tiktin, cf. DER; Scriban).
23. [DRAM] dohot, -uri, s.m. – Păcură; combustibil pentru lampă; fotoghin, naft, opaiț. – Din ucr. dehotǐ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL