1. [DEX '09] DOGORÂTOR, -OARE adj. v. dogoritor.
2. [MDA2] dogorâtor, ~oare a vz dogoritor
3. [DEX '09] DOGORITOR, -OARE, dogoritori, -oare, adj. Care dogorește; fierbinte, arzător. [Var.: dogorâtor, -oare adj.] – Dogori + suf. -tor.
4. [MDA2] dogoritor, ~oare a [At: GRECEANU, Î. 148/27 / V: ~râtor / Pl: ~i, ~oare / E: dogori + -tor] Care dogorește.
5. [CADE] DOGORITOR, -ÎTOR adj. verb. DOGORI, -ORÎ. Care dogorește: arșița cea dogoritoare a zilei (EMIN.); de la prînz, căldura se făcu mai dogorîtoare (S.-ALD.).
6. [DLRLC] DOGORITOR, -OARE, dogoritori, -oare, adj. Care răspîndește căldură mare, care arde, care dogorește; fierbinte, arzător. În zăpușala după-amiezii, în văzduhul dogoritor se roteau puncte de foc. SADOVEANU, O. III 197. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșiul soare Și cărbune sub picioare E nisipul. COȘBUC, P. I 222. În arșița cea dogoritoare a zilei văzu, aproape de pădure, un țințari zvîrcolindu-să în nisipul cel fierbinte. EMINESCU, N. 19. – Variantă: dogorîtor, -oare (AGÎRBICEANU, S. P. 28) adj.
7. [DLRLC] DOGORÎTOR, -OARE adj. v. dogoritor.
8. [DLRM] DOGORITOR, -OARE, dogoritori, -oare adj. Care dogorește. [Var.: dogorîtor, -oare adj.] – Din dogori + suf. -(i)tor.
9. [Șăineanu, ed. VI] dogoritor a. care dogorește: arșița cea dogoritoare a zilei EM.
10. [DOOM 3] dogoritor adj. m., pl. dogoritori; f. sg. și pl. dogoritoare
11. [DOOM 2] dogoritor adj. m., pl. dogoritori; f. sg. și pl. dogoritoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL