1. [DEX '09] DOGOREALĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. – Dogori + suf. -eală.
2. [MDA2] dogoreală sf [At: (ante 1600) CUV. D. BĂTR. II, 150/1 / V: (înv) dug~ / Pl: ~eli / E: dogori + -eală] 1-3 Dogoare (1-3).
3. [CADE] DOGOREALĂ sf. 1 Dogoare: dogoreala focului ¶ 2 Arșiță: roata vaporului vîntură pietre scumpe în dogoreala soarelui (VLAH.) ¶ 3 Foc: suflul voinicului se înmuiase la dogoreala dragostelor femeiești (ODOB.) [dogori].
4. [DLRLC] DOGOREALĂ s. f. Faptul de a dogori; dogoare. V. arșiță. De sus, din cerul de o ștearsă albăstrime, în loc să cadă ploaia răcoritoare, se revărsaseră, ca din butii fără fund, arșiță, dogoreală. CĂLUGĂRU, O. P. 33. Sub dogoreala unui soare orbitor de lumină, se prăjește, întins a lene, de-a lungul Dunării albastre, orășelul X. BRĂESCU, V. A. 9.
5. [Șăineanu, ed. VI] dogoreală f. căldură arzătoare.
6. [Scriban] dogoreálă f., pl. elĭ. Dogoare, acțiunea de a dogori.
7. [MDA2] dugoreală sf vz dogoreală
8. [DOOM 3] dogoreală s. f., g.-d. art. dogorelii
9. [DOOM 2] dogoreală s. f., g.-d. art. dogorelii
10. [IVO-III] dogoreală, -reli.
11. [Argou] a fi în dogoreală expr. (intl.) a fi căutat de poliție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL