1. [DEX '09] DOGI, dogesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre butoaie, putini etc.) A avea doagele desfăcute, depărtate una de alta, rupte. ◊ Tranz. Uscăciunea dogește butoaiele. 2. Fig. (Despre voce) A suna răgușit. – Din doagă.
2. [MDA2] dogi [At: DEX / Pzi: ~gesc / E: doagă] 1 vr (D. butoaie, putini etc.) A avea doagele (1) depărtate, desfăcute sau rupte. 2 vt (C.i. butoaie, putini etc.) A se strica, rupându-se, desfăcându-se sau depărtându-se doagele (1). 3 vr (D. voce) A suna răgușit.
3. [CADE] ❍ DĂOGI = DOGI.
4. [CADE] * DOGI (-gesc) I. vb. tr. 1 A depărta doagele una de alta ¶ 2 A crăpa un vas, a-i face o crăpătură; Ⓕ: luără pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți, pînă i-l dogiră (CRG.). II. vb. refl. 1 A se desface, a se depărta doagele una de alta de pe urma uscăciunii: m’am dogit ca un poloboc vechiu, de mult ce-am umblat (ALECS.) ¶ 2 A plesni, a se crăpa: Candelile se stingea, Clopotele se dogea (ALECS.) ¶ 3 Ⓕ A răsuna ca un clopot spart, a răguși: glasul mi se dogise (ALECS.).
5. [CADE] DOGIT adj. 1 p. DOGI ¶ 2 Spart, plesnit: clopot ~; sună a ~; vei ieși și tu din astă întîmplare cu capul ~ (GN.) ¶ 3 Care seamănă cu sunetul unui clopot spart; răgușit: glas ~; sunetul unui piano cam ~ da casei aerul pretențios de nestatornic (D.-ZAMF.).
6. [DLRLC] DOGI, dogesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la vase făcute din doage) A desface, a sparge (risipind doagele). Slujitorii... dogiră buțile, împrăștiară miere peste toată fața acelei cîmpii. POPESCU, B. I 6. ◊ (Metaforic) Luară pe babă de păr și-o izbiră cu capul de păreți pînă i-l dogiră. CREANGĂ, P. 13. ◊ Refl. Putina s-a dogit. 2. Refl. Fig. (Despre voce) A răguși, a slăbi, a se hodorogi.
7. [Șăineanu, ed. VI] dogì v. 1. a plesni doagele; 2. a plesni în genere: clopotele se dogiau POP.; 3. fig. a răguși, a slăbi: glasul mi se dogise AL.
8. [Scriban] dogésc v. tr. (d. doagă). Crăp: a dogi o farfurie, un clopot. V. refl. Mă crap, sun a lucru crăpat: urcĭor, clopot dogit. Fig. Alterat, răgușit, stins: vocea mi s’a dogit.
9. [DOOM 3] dogi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogesc, 3 sg. dogește, imperf. 1 dogeam; conj. prez. 1 sg. să dogesc, 3 să dogească
10. [DOOM 2] dogi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dogesc, imperf. 3 sg. dogea; conj. prez. 3 să dogească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL