1. [DLRLC] DOFTORIT s. n. (Popular și familiar) Acțiunea de a trata o boală, practica tratării bolilor. Slujba doftoritului. CARAGIALE, O. III 48.
2. [DEX '09] DOFTORI, doftoresc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.
3. [MDA2] doftori [At: DEX / Pzi: ~resc / E: doftor] (Pop) 1-3 vtr A (se) doftorici (1-3).
4. [CADE] DOFTORI (-oresc) vb. tr. A îngriji în calitate de doctor, a lecui: știi, beicache, cu ce l-am doftorit eu? (ALECS.) [doftor].
5. [DEX '98] DOFTORI, doftoresc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). – Din doftor.
6. [DLRLC] DOCTORI, doctoresc, vb.IV. Tranz. (Învechit) A îngriji un bolnav. Doctoream și încurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. RUSSO, O. 50. ◊ Refl. (Învechit; atestat în forma doftori) A se vindeca. Doctorii mă asigură că am numai plămînul stîng atacat și că cu îngrijiri multe mă pot doftori. BĂLCESCU, la GHICA, A. 578. – Variantă: doftori vb. IV.
7. [DLRLC] DOFTORI vb. IV v. doctori.
8. [DLRM] DOCTORI, doctoresc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A îngriji un bolnav. 2. Refl. A se vindeca. [Var.: (pop.) doftori vb. IV.] – Din doctor.
9. [Scriban] doftorésc v. tr. Fam. Lecuĭesc, vindec.
10. [DOOM 2] doftorit (rar) s. n.
11. [DOOM 3] doftori (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoresc, 3 sg. doftorește, imperf. 1 doftoream; conj. prez. 1 sg. să doftoresc, 3 să doftorească
12. [DOOM 2] doftori (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doftoresc, imperf. 3 sg. doftorea; conj. prez. 3 să doftorească
13. [DRAM 2021] doftorí, doftoresc, v.t.r. (pop.) A (se) trata, a (se) îngriji, a (se) vindeca; a (se) doctori. – Din doftor.
14. [DRAM 2015] doftori, doftoresc, vb. tranz., refl. – (pop.) A (se) trata, a (se) îngriji, a (se) vindeca; a (se) doctori. – Din doctor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL