Definiție și ce înseamnă dodei

1. [MDA2] dodei [At: PSALT. 265 / V: ~dăi, ~dii / Pzi: ~esc / E: vsl додбжити] (Înv) 1-2 vtr A (se) supăra. 3 vt A incomoda. 4 vt A deranja. 5 vr A se plânge. 6 vi A năvăli.

2. [CADE] ‡ DODEI (-deesc), ‡ DODĂI (-dăesc) vb. tr. A aduce supărare, a neliniști, a strîmtora [vsl. dodějati].

3. [MDA2] dodăi v vz dodei

4. [MDA2] dodii v vz dodei

5. [CADE] ❍ DODĂ2 sf. Mold. Se zice unei femei căreia, după ce s’a spălat pe cap, îi stă părul lins, neted (ȘEZ.) [bg. srb. dodola „paparudă”].

6. [CADE] ❍ DODĂ3 (pl. -de) sf. Trans. (VIC.) (PȘC.) Mînă (în graiul copiilor).

7. [CADE] ❍ DODĂ1 sf. Olten. Tață, dadă [bg.]

8. [CADE] ‡ DODĂI... 👉 DODEI...

9. [Șăineanu, ed. VI] dodă f. 1. Mold. doică; 2. Tr. lele, nană. [V. dadă].

10. [Scriban] dódă f., pl. e (var. din dadă). Ban. Olt. Trans. Țață, lele.

11. [Scriban] dodăĭálă, dodăĭésc v. dodeĭ-.

12. [Scriban] dodeĭesc v. tr. (vsl. dodĕĭati, sîrb. dódijati, dojaditi. V. nădăĭesc). Vechĭ. Incomodez, supăr, necăjesc, molestez (Cost. 1, 262). – Și dodăĭesc și dodiesc.

13. [DOOM 3] dodă (reg.) s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode

14. [DOOM 2] dodă s. f., g.-d. art. dodei; pl. dode

15. [DER] dodă (dode), s. f. – 1. (Banat, Olt.) Formulă de adresare pentru sora cea mare. – 2. (Trans., în limbajul infantil) Mînă. – 3. (Mold.) Nume dat de copii femeilor cu părul lins. Creație expresivă de origine infantilă, ca și cocă. După Candrea, sensul 3 ar trebui pus în legătură cu sb. dodola „persoană travestită care ia parte la diverse rituri populare, pentru a chema ploaia” (› Banat dodolă); și după Scriban, sensul 1 este o var. de la dadă. – Der. dodi, vb. (Trans., a nimeri fără voie); dodii, s. f. pl. (în expresia în dodii, la întîmplare); dodot, s. n. (prostie, aiureală), cf. dondăni; dodoleț (var. dodoneț, dodoloț), adj. (rotund; neted).

16. [DER] DODĂ, dode, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mînă. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează copiii fetelor sau femeilor nemăritate. (creație expresivă proprie copiilor, la fel ca și cocă; după Candrea, sensul 3. ar trebui pus în legătură cu sb. dodola = paparudă (1.) (> (Banat) dodolă), iar, după Scriban, sensul 1. e o variantă a lui dadă)

17. [DER] dodăi (-ăesc, -it), vb. – A deranja, a neliniști, a întrista. – Var. dodei. Sl. dodĕjati (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 169; Cihac, II, 97), cf. sb. dodejati. Sec. XVI-XVII, înv. – Der. dodăială (var. dodeială), s. f. (supărare, necaz); dodăitor, s. m. (urmăritor, vrăjmaș); dodie, s. f. (supărare, deranj).

18. [DAR] dodei, dodeiesc, vb. IV (înv.) a supăra, a necăji, a incomoda.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro