1. [DEX '09] DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei doctrine, privitor la o doctrină. 2. S. m. și f. Persoană care formulează și susține o doctrină. 3. S. m. și f. Persoană care aderă la unele păreri preconcepute, dogmatice. – Din fr. doctrinaire.
2. [MDA2] doctrinar, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr doctrinaire] 1 a Care aparține unei doctrine. 2 a Referitor la o doctrină. 3 smf Persoană care formulează și susține o doctrină. 4 smf Persoană cu atitudine dogmatică.
3. [CADE] * DOCTRINAR sm. Partizan al sistemului politic care consideră drepturile rațiunii mai presus de acelea ale regilor, și ale popoarelor [fr.].
4. [DLRLC] DOCTRINAR, -Ă, doctrinari, -e, adj. Cu caracter de doctrină, care ține de doctrină. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care formulează sau susține o doctrină, reducînd-o la principiile fixe ale unui sistem. – Variantă: (învechit) doctrinariu (ODOBESCU, S. III 15) adj. m.
5. [DN] DOCTRINAR, -Ă adj. Care se referă la o doctrină sau generează o doctrină; de doctrină. // s.m. și f. Întemeietor, creator sau susținător al unei doctrine. [Cf. fr. doctrinaire].
6. [MDN '00] DOCTRINAR, -Ă I. adj. referitor la o doctrină, care generează o doctrină. II. s. m. f. 1. cel care întemeiază sau susține o doctrină. 2. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice. 3. adept al doctrinarismului. (< fr. doctrinaire)
7. [Șăineanu, ed. VI] doctrinar m. partizan care nu admite în politică nici dreptul divin, nici suveranitatea poporului, ci numai principiile rațiunii.
8. [Scriban] * doctrinár, -ă adj. și s. (fr. doctrinaire), Partizan al doctrineĭ: școală doctrinară. În politică, acela care nu admite nicĭ dreptu divin, nicĭ suveranitatea poporuluĭ, ci calea medie. În Francia, supt Restaurațiune, partizan al teoriilor politice de un liberalizm sistematic: Guizot a fost șefu doctrinarilor.
9. [DLRLC] DOCTRINARIU adj. m. v. doctrinar.
10. [DOOM 3] doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; adj. f., s. f. doctrinară, pl. doctrinare
11. [DOOM 2] doctrinar adj. m., s. m., pl. doctrinari; adj. f., s. f. doctrinară, pl. doctrinare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL