1. [MDA2] docimologie sf [At: MDENC / Pl: ~ii / E: fr docimologie] Disciplină care studiază sistematic examenele și concursurile, în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor.
2. [DN] DOCIMOLOGIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al examenelor și al concursurilor în scopul îmbunătățirii condițiilor și structurii lor. [Gen. -iei. / < fr. docimologie, cf. gr. dokime – examen, logos – studiu].
3. [MDN '00] DOCIMOLOGIE s. f. disciplină care cercetează problemele examinării și notării elevilor, a candidaților la examene și concursuri. (< fr. docimologie)
4. [DOOM 3] docimologie s. f., art. docimologia, g.-d. docimologii, art. docimologiei
5. [DOOM 2] docimologie s. f., art. docimologia, g.-d. docimologii, art. docimologiei
6. [DETS] DOCIMO- „examen, examinare, notare”. ◊ gr. dokime „probă, examen” > fr. docimo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. docimo-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul examinării și notării elevilor; sin. docimonomie; ~nomie (v. -nomie), s. f., docimologie*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL