1. [DEX '09] DOCILITATE s. f. Însușirea de a fi docil; supunere. – Din fr. docilité, lat. docilitas, -atis.
2. [MDA2] docilitate sf [At: NEGULICI / V: (înv) duc~ / Pl: ~ități / E: fr docilité, lat docilitas, -atis] Supunere cu ușurință la orice, fără proteste.
3. [CADE] * DOCILITATE sf. Supunere, blîndețe, dispoziție firească de a se lăsa a fi instruit, condus [fr.].
4. [DLRLC] DOCILITATE s. f. Însușirea celui care se supune cu ușurință, care se lasă condus de alții. Era uimitoare docilitatea cu care ele... executau... mișcările. CAMIL PETRESCU, U. N. 98.
5. [DN] DOCILITATE s.f. Însușirea de a fi docil; supunere, blîndețe. [Cf. fr. docilité, lat. docilitas].
6. [MDN '00] DOCILITATE s. f. însușirea de a fi docil. (< fr. docilité, lat. docilitas)
7. [Șăineanu, ed. VI] docilitate f. dispozițiune naturală de a fi lesne condus: docilitatea e prima condițiune a progresului.
8. [Scriban] * docilitáte f. (lat. docilitas, -átis). Calitatea de a fi docil.
9. [MDA2] ducilitate sf vz docilitate
10. [DOOM 3] docilitate s. f., g.-d. art. docilității
11. [DOOM 2] docilitate s. f., g.-d. art. docilității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL