1. [DEX '09] DOBÂNDIRE, dobândiri, s. f. Faptul de a dobândi. – V. dobândi.
2. [MDA2] dobândire sf [At: GRECEANU, Î. 107/25 / Pl: ~ri / E: dobândi] 1 Obținere prin muncă. 2 Câștigare. 3 Găsire. 4 înstăpânire. 5 Moștenire. 6 Atragere de partea sa. 7 Primire în dar. 8 Obținere. 9 Îmbolnăvire. 10 (Reg; d. femei) Posedare. 11 (Îvp; d. orașe, cetăți, țări) Cucerire. 12 (Înv; d. dușmani) Biruire. 13 (Înv; d. dușmani) Prindere. 14 (Pop) Căpătuire.
3. [DEX '09] DOBÂNDI, dobândesc, vb. IV. Tranz. 1. A obține ceva prin muncă, eforturi, perseverență; a câștiga, a realiza; a face rost de ceva, a găsi, a procura ceva. ♦ A primi, a căpăta. ◊ Expr. A dobândi un copil = a i se naște cuiva un copil. 2. (Înv.) A cuceri un oraș, o cetate etc. – Din sl. dobyti (dobondon).
4. [MDA2] dobândi [At: COD. VOR., 21/10 / Pzi: ~desc / E: vsl добити] 1 vt(a) (C.i. bunuri materiale și spirituale) A obține prin muncă, prin eforturi. 2 vt A câștiga. 3 vt A găsi. 4 vt A pune stăpânire. 5 vt A moșteni. 6 vt (Înv; c.i. oameni) A atrage de partea sa. 7 vt A primi în dar. 8 vt A obține. 9 vt (Înv; îe) A ~ voie A avea voie. 10 vt (Înv; fig; c.i. sufletul, gândul etc.) A pune stăpânire. 11 vt(a) (Îvp; c.i. un copil) A deveni părinte. 12 vt (C.i. o boală, un defect fizic etc.) A suferi de... 13 vt (Reg; d. obiecte metalice; îlv) A ~ cocleală A se oxida. 14 vt (Reg; c.i. femei) A poseda. 15 vt (Îvp; c.i. un oraș, o cetate, o țară) A cuceri (6). 16 vt(a) (Înv; c.i. un dușman) A birui (1). 17 vt(a) (Înv; c.i. un dușman) A prinde. 18 vr (Pop) A se căpătui (1).
5. [CADE] DOBÎNDI (-desc) vb. tr. 1 ‡ A trage un folos, a cîștiga ¶ 2 ‡ A birui, a învinge ¶ 3 ‡ A cuceri ¶ 4 A ajunge să aibă, să i se dea, să cîștige ceva, a căpăta, a obține: se îndură norocul și cu dînsul și dobîndi un drag de copilaș (ISP.) [vsl. dobada].
6. [DLRLC] DOBÎNDI, dobîndesc, vb. IV. Tranz. (Învechit; astăzi solemn sau arhaizant) 1. A obține ceva în urma unei străduințe, a unui efort, a ajunge la..., a se alege cu...; a cîștiga. Slujitorii hanului au dobîndit bună pradă la Gloduri. SADOVEANU, N. P. 272. În casa noastră primindu-l bine, A lui favoare să dobîndim. ALECSANDRI, T. I 276. Toți cei ce au făcut arături timpurii au dobîndit roade. I. IONESCU, M. 61. ♦ A primi, a căpăta. Te poți înfățișa cu tărie la Stambul, ca să dobîndești încă o cinste. SADOVEANU, Z. C. 241. [În timpul imperiului roman] două rele mari, care mistuiau împărăția și care îi pregăteau căderea: robia și proprietatea cea mare, trebuiră a produce și în noua colonie relele lor, înghițind cu încetul proprietățile mici, ce fiecare colon dobîndise la început. BĂLCESCU, O. II 11. Am avut o mîndruliță Ș-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobîndească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 99. ◊ Fig. Dărăpănătura aceasta... dobîndea în bătaia lunii ceva tainic. M. I. CARAGIALE, C. 127. ◊ (Determinat prin «în dar») [Erau] și niște pomi ce făceau mere de aur și pe cari și... [Junona] le dobîndise în dar de la mumă-sa. ISPIRESCU, U. 12. ◊ (În unele construcții fixe) A dobîndi copii (copilași etc.) = a i se naște cuiva copii. Filozofii săi îl mîngîiau [pe împărat] că cel puțin a dobîndit cocon. SADOVEANU, D. P. 13. Dobîndi un drag de copilaș. ISPIRESCU, L. 41. 2. A procura, a face rost de..., a găsi. Traian Mînecuță... o luă spre mînăstioară, «ca să dobîndească acolo un fagure de miere nouă». SADOVEANU, P. M. 282. Cum a putut să dobîndească otrava care a pus sfîrșit amarelor ei suferinți? id. M. 127. Nastratin Hogea-ntr-o vreme nouă măgari dobîndind Și într-o zi toți aceștia la pășune scoși fiind, S-a dus seara ca să-i strîngă de pe cîmp. PANN, N. H. 28. ◊ (Cu privire la persoane) Cum era turcul, așa și robul pe care-l dobîndise! GALACTION, O. I 299. 3. (Cu privire la orașe, cetăți, țări) A cuceri. Severinul, în sfîrșit, l-am dobîndit. DAVILA, V. V. 78. Știu că englezii mă vor ucide, crezînd că după moartea mea vor dobîndi țara Franciei. ODOBESCU, S. I 19. A venit vremea ca să dobîndească Ardealul pe seama împăratului. BĂLCESCU, O. II 307.
7. [DLRLC] DOBÎNDIRE, dobîndiri, s. f. Faptul de a dobîndi; cîștigare, căpătare, obținere. De ce să moară fără să încerce dobîndirea libertății? CAMILAR, N. I 367. A fost o civilizație pentru a cărei dobîndire sute de mii de oameni și-au dat pe rînd tributul. BOGZA, C. O. 94. Se putea într-adevăr încerca ceva... pentru dobîndirea acelor cărți. SADOVEANU, Z. C. 158.
8. [Șăineanu, ed. VI] dobândì v. 1. a câștiga; 2. a căpăta, a obține. [Slav. DOBÕDÕ].
9. [Scriban] dobîndésc v. tr. (vsl. do-byti, viit. dobondon. V. dobîndă, dobitoc, iz- și pre-bîndesc). Cîștig, obțin: a dobândi cele dorite. Vechĭ. Înfrîng, înving. Cuceresc.
10. [DOOM 3] dobândire s. f., g.-d. art. dobândirii; pl. dobândiri
11. [DOOM 2] dobândire s. f., g.-d. art. dobândirii; pl. dobândiri
12. [DOOM 3] dobândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dobândesc, 3 sg. dobândește, imperf. 1 dobândeam; conj. prez. 1 sg. să dobândesc, 3 să dobândească
13. [DOOM 2] dobândi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dobândesc, imperf. 3 sg. dobândea; conj. prez. 3 să dobândească
14. [DER] dobîndi (-desc, -it), vb. – 1. A cîștiga, a obține. – 2. (Înv.) A obține victoria, a învinge. – 3. A obține, a căpăta. Sl. dobyti, dobǫdǫ „a cîștiga” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der. dobîndă, s. f. (înv. și Trans., cîștig, folos; profit, utilitate; sumă plătită pentru un împrumut), deverbal; dobînditor, s. m. (persoană care dobîndește ceva). Mag. debonda „dobîndă” pare a proveni din rom. (Edelspacher 12), ca și dobanda în limba bulgarilor din Trans. (Miklosich, Sprache, 121). Cf. dobitoc.
15. [CECC] Male parta, male dilabuntur (lat. „Ceea ce prin rău s-a dobîndit, rău va sfîrși”) – Fraza se găsește în a doua filipică a lui Cicero care, la rîndul lui, o citează ca un dicton mai vechi. Autorul ar fi poetul roman Cneius Naevius. Aceeași idee se găsește exprimată în zicala românească: „De haram a venit, de haram s-a dus”. Exemplu: „Banii cîți cu nedreptate cîștigați carii i-am pus, După cum haram veniră, astfel și haram s-au dus”. (Anton Pann, Povestea vorbii) Expresia derivă din proverbul turcesc: Haram gheldi, haram ghiti (Câștigul nepermis, așa cum a venit, așa s-a dus). Francezii au dictonul: „Bien mal acquis ne profite jamais” (Lucrul pe nedrept dobîndit nu ne folosește niciodată). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL