1. [DEX '09] DOBITOCESC, -EASCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc.
2. [MDA2] dobitocesc, ~ească a [At: M. COSTIN, O. 161 / Pl: ~ești / E: dobitoc + -esc] 1 (Înv) Care aparține dobitocului (1). 2 Referitor la dobitoc (1). 3 De dobitoc (2). 4 Specific unui dobitoc (2).
3. [CADE] DOBITOCESC adj. 1 De dobitoc, de vită: porunci să se cheme la curtea domneascaă tot neamul ~ (ODOB.), ¶ 2 Ⓕ Prostesc.
4. [DLRLC] DOBITOCESC, -EASCĂ, dobitocești, adj. 1. De dobitoc, al dobitoacelor. Împărăția dobitocească, Ca și a noastră cea omenească, Statornicie vecinică n-are. ALEXANDRESCU, M. 347. 2. Fig. De om fără inteligență, prostesc. Același dispreț inconștient și dobitocesc de ce poate să se petreacă în inima și mintea unui băiat care începe și el a simți și a pricepe lucrurile. VLAHUȚĂ, la TDRG.
5. [Șăineanu, ed. VI] dobitocesc a. ce ține de dobitoc. ║ adv. ca un dobitoc.
6. [Scriban] dobitocésc, -eáscă adj. (d. dobitoc). Animalic, de animal. Stupid: față dobitocească.
7. [DOOM 3] dobitocesc (înv., pop.) adj. m., f. dobitocească; pl. m. și f. dobitocești
8. [DOOM 2] dobitocesc adj. m., f. dobitocească; pl. m. și f. dobitocești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL