1. [DEX '09] JAINISM s. n. Religie și școală filosofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI î. H. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme.
2. [MDA2] jainism sn [At: DN2 / P: ja-i~ / E: fr jaïnisme] Doctrină filozofico-religioasă indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. al Vl-lea î. Hr.
3. [DEXI] jainism s.n. Doctrină filosofico-religioasă indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată, în sec. 6 î.Hr., de ascetul Mahavir Swami (Vardhamana), bazată pe principiul metempsihozei și pe respectarea tuturor formelor de viață și care urmărește descoperirea sufletului prin autocontrol, negînd existența unei ființe supreme. sil. ja-i-. /< fr. jaïnisme.
4. [DEX '98] JAINISM s. n. Religie și școală filozofică indiană, opusă brahmanismului și sistemului de castă al acestuia, întemeiată în sec. VI a. Cr. [Pr.: ja-i-] – Din fr. jaïnisme.
5. [DN] JAINISM s.n. Doctrină filozofică-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la bază principiul reîncarnării și care propovăduiește autoperfecțiunea morală și ascetismul ca mijloace principale ale „mîntuirii”. [Pron. ja-i-, var. djainism s.n. / < fr. jaïnisme].
6. [MDN '00] JAINISM s. n. curent filozofico-religios al unei secte budiste din sudul Indiei, cu rit brahman, care are la bază principiul reîncarnării. (< fr. jaïnisme)
7. [MDA2] djainism[1] sn vz jainism
8. [DN] DJAINISM s.n. v. jainism.
9. [DOOM 3] jainism (desp. ja-i-) s. n.
10. [DOOM 2] jainism (ja-i-) s. n.
11. [DE] JAINÍSM (< fr.) s. n. Religie și școală filozofică indiană, opusă brahmanismului, întemeiată în sec. 6 î. Hr. de ascetul legendar Vardhamāna (Mahāvῑra), supranumit Jinna (Învingătorul). Este una dintre cele trei mari religii ale Indiei; are c. 3,5 mil. de adepți. J. a înlocuit concepția brahmană despre sufletul universal cu metempsihoza (suflet individual nemuritor care migrează). Căile de acces spre mântuire sunt autoperfecționarea morală și ascetismul. Doctrina filozofică are un caracter dualist; alături de sufletele individuale recunoaște existența materiei, ca substanță necreată, infinită în timp și spațiu, compusă din atomi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL