1. [DEX '09] DISOLUȚIE, disoluții, s. f. Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution.
2. [MDA2] disoluție sf [At: HOL 62/10 / V: ~iune, (înv) des~ / Pl: ~ii / E: fr dissolution] 1 (Chm; înv) Soluție. 2 (Fiz; Chm; înv) Dizolvare. 3 (Med; înv) Stricare. 4 Desființare a unui organ legislativ, partid, adunări etc. 5 (Îlv) A fi (sau a cădea) în ~ A fi sau a ajunge în stare de descompunere, de ruină. 6 (Jur) Desfacere a unei căsătorii. 7 Corupție.
3. [DEX '98] DISOLUȚIE, disoluții, s. f. (Franțuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution.
4. [DN] DISOLUȚIE s.f. (Rar) Descompunere, destrămare; corupție, dezmăț. [Gen. -iei, var. disoluțiune, dizoluție s.f. / < fr. dissolution, cf. lat. dissolutio].
5. [MDN '00] DISOLUȚIE s. f. 1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupție. 2. (fig.) corupție. 3. absorbție a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio)
6. [MDA2] desoluție sf vz disoluție
7. [MDA2] disoluțiune sf vz disoluție
8. [CADE] * DISOLUȚIUNE, DISOLUȚIE sf. – DISOLVARE [fr.].
9. [DN] DISOLUȚIUNE s.f. v. disoluție.
10. [DN] DIZOLUȚIE s.f. v. disoluție.
11. [Scriban] * disoluțiúne f. (lat. dis-solútio, -ónis. V. soluțiune). Chim. Descompunerea corpurilor supt influența unuĭ agent care le străbate. Fig. Ruptură, divorț: disoluțiunea uneĭ căsătoriĭ. Retragerea puteriĭ din mîna cuĭva: disoluțiunea unuĭ parlament. Desfrîŭ: disoluțiunea obiceĭurilor. – Și -úție.
12. [DOOM 3] disoluție (desp. -ți-e) s. f., art. disoluția (desp. -ți-a), g.-d. art. disoluției; pl. disoluții, art. disoluțiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] disoluție (-ți-e) s. f., art. disoluția (-ți-a), g.-d. disoluții, art. disoluției; pl. disoluții, art. disoluțiile (-ți-i-)
14. [IVO-III] disoluție.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL