1. [DEX '09] DIVIZARE, divizări, s. f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei. – V. diviza.
2. [MDA2] divizare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~zări / E: diviza] 1 Împărțire în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. 2 (Mat; spc) Împărțire exactă și în părți egale cu un număr. 3 (Mat; pgn) Împărțire. 4 Operație prin care sunt trasate diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 5 (Reg) Risipire. 6 Neînțelegere între persoane Si: dezbinare. 7 (Jur) Formă de reorganizare a averii unei persoane juridice constând în împărțirea patrimoniului ei între mai multe persoane juridice.
3. [DN] DIVIZARE s.f. Acțiunea de a (se) diviza și rezultatul ei; diviziune. [< diviza].
4. [DEX '09] DIVIZA, divizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) împărți în mai multe părți, grupuri etc. ♦ Tranz. Spec. A efectua o împărțire aritmetică. ♦ Tranz. Spec. A trasa diviziuni pe un instrument de măsură. 2. A face să nu se mai înțeleagă sau a nu se mai înțelege între ei; a (se) despărți, a (se) izola; a (se) dezbina. – Din fr. diviser.
5. [MDA2] divisi v vz diviza
6. [MDA2] diviza [At: MARIAN, PR. II, 169/36 / V: (reg) ~visi / Pzi: ~zez / E: fr diviser] 1-2 vtr A (se) împărți în mai multe părți, grupuri, categorii, clase etc. Si: a (se) divide, (înv) a (se) dividirui, (rar) a (se) osebi. 3-4 vtr (Mat; spc; d. cantități numerice) A (se) împărți exact (și în părți egale) cu un anumit număr. 5 vt A efectua o împărțire aritmetică. 6 vt A trasa diviziuni (8) pe un instrument de măsură. 7 vt (Reg) A face risipă. 8-9 vtr A nu se mai înțelege sau face să nu se mai înțeleagă între ei Si: a (se) despărți, a (se) dezbina, a (se) divide, a (se) izola.
7. [CADE] * DIVIZA (-izez) vb. tr. și refl. A (se) divide, a se împărți [fr.].
8. [DLRLC] DIVIZA, divizez, vb. I. Tranz. A împărți în mai multe părți. ♦ A despărți în grupuri; a dezbina. ♦ (Mat.) A efectua operația aritmetică a împărțirii; a împărți.
9. [DN] DIVIZA vb. I. 1. tr. A împărți, a divide. ♦ (Mat.) A face o împărțire; a împărți. 2. tr., refl. A (se) despărți în grupuri. ♦ A (se) dezbina. [< dr. diviser].
10. [MDN '00] DIVIZA vb. I. tr., regl. a (se) divide; (p. ext.) a (se) despărți, a (se) dezbina. II. tr. 1. (mat.) a face o împărțire; a împărți. 2. a trasa diviziuni pe un instrument de măsură. (< fr. diviser)
11. [Scriban] * divizéz v. tr. (fr. diviser, it. divisare, d. lat. dividere, divisum. V. individ, vid). Împart. Despart. – Rar și divid a divide fără participiŭ (lat. divido, dividere).
12. [DOOM 3] divizare s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări
13. [DOOM 2] divizare s. f., g.-d. art. divizării; pl. divizări
14. [DOOM 3] diviza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divizez, 3 divizează; conj. prez. 1 sg. să divizez, 3 să divizeze
15. [DOOM 2] diviza (a ~) vb., ind. prez. 3 divizează
16. [DE] DIVIZÁRE (< diviza) s. f. Acțiunea, faptul de a diviza. ♦ Modalitate de reorganizare a persoanelor juridice. D. poate fi totală, când persoana juridică astfel reorganizată își încetează existența, întregul ei patrimoniu fiind transmis la două sau mai multe alte persoane juridice existențe sau care iau astfel ființă; d. este parțială, când din patrimoniul unei persoane juridice (care nu-și încetează existența) se desprinde o parte ce se transmite, cu titlu universal, uneia sau mai multor alte persoane juridice existente sau care iau astfel ființă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL