Definiție și ce înseamnă divinizat

1. [MDA2] divinizat, ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: diviniza] 1 Care este iubit nespus de mult Si: adorat, proslăvit. 2 Căruia i se acordă cinstea, considerația cuvenită. 3 Care este trecut în rândul divinităților (1) Si: zeificat. 4 Căruia i se atribuie putere divină (2).

2. [DLRLC] DIVINIZAT, -Ă, divinizați, -te, adj. Proslăvit, adorat. ♦ Considerat ca divinitate.

3. [DEX '09] DIVINIZA, divinizez, vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a idolatriza. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină; a deifica. – Din fr. diviniser.

4. [MDA2] diviniza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zez / E: fr diviniser] 1 A iubi nespus de mult pe cineva Si: a adora, a mări, a proslăvi. 2 A da cuiva cinstea, considerația cuvenită. 3 A trece pe cineva în rândul divinităților (1) Si: a deifica, a zeifica. 4 A atribui cuiva putere divină (2).

5. [CADE] * DIVINIZA (-izez) vb. tr.: A pune în rîndul zeilor, a ridica la rangul de zeu ¶ 2 A slăvi peste măsură: îl divinizam în fie-care vers (VLAH.) [fr.].

6. [DEX '98] DIVINIZA, divinizez, vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.

7. [DLRLC] DIVINIZA, divinizez, vb. I. Tranz. A iubi (pe cineva) nespus de mult, a adora, a proslăvi. ♦ (În concepțiile mistice) A considera ca divinitate. Unele popoare din antichitate au divinizat soarele.

8. [DN] DIVINIZA vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rîndul zeilor, al divinităților. [< fr. diviniser].

9. [MDN '00] DIVINIZA vb. tr. 1. a trece în rândul zeilor, al divinităților. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< fr. diviniser)

10. [Șăineanu, ed. VI] divinizà v. 1. a pune în rândul zeilor: Romanii divinizau pe toți împărații; 2. fig. a exalta peste măsură.

11. [Scriban] * divinizéz v. tr. (fr. diviniser). Pun în rîndu zeilor: Romaniĭ îĭ divinizaŭ pe împărațiĭ morțĭ. Fig. Stimez și iubesc extraordinar: soldațiĭ îl divinizaŭ pe Napoleon I.

12. [DOOM 3] diviniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divinizez, 3 divinizează; conj. prez. 1 sg. să divinizez, 3 să divinizeze

13. [DOOM 2] diviniza (a ~) vb., ind. prez. 3 divinizează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro