1. [DEX '09] DIVINIZARE, divinizări, s. f. Faptul de a diviniza. – V. diviniza.
2. [MDA2] divinizare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~zări / E: diviniza] 1 Adorare. 2 Trecere a cuiva în rândul divinităților (1) Si: deificare, (înv) divizinațiune (2), zeificare. 3 Atribuire a puterii divine (cuiva) Si: (înv) divizinațiune (3).
3. [DLRLC] DIVINIZARE s. f. Faptul de a diviniza; îndumnezeire. Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie. EMINESCU, O. I 29.
4. [DN] DIVINIZARE s.f. Acțiunea de a diviniza și rezultatul ei; adorare. [< diviniza].
5. [DEX '09] DIVINIZA, divinizez, vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a idolatriza. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină; a deifica. – Din fr. diviniser.
6. [MDA2] diviniza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zez / E: fr diviniser] 1 A iubi nespus de mult pe cineva Si: a adora, a mări, a proslăvi. 2 A da cuiva cinstea, considerația cuvenită. 3 A trece pe cineva în rândul divinităților (1) Si: a deifica, a zeifica. 4 A atribui cuiva putere divină (2).
7. [CADE] * DIVINIZA (-izez) vb. tr.: A pune în rîndul zeilor, a ridica la rangul de zeu ¶ 2 A slăvi peste măsură: îl divinizam în fie-care vers (VLAH.) [fr.].
8. [DEX '98] DIVINIZA, divinizez, vb. I. Tranz. 1. A iubi nespus de mult pe cineva; a adora, a proslăvi. 2. A trece pe cineva în rândul divinităților, a atribui cuiva putere divină, a deifica. – Din fr. diviniser.
9. [DLRLC] DIVINIZA, divinizez, vb. I. Tranz. A iubi (pe cineva) nespus de mult, a adora, a proslăvi. ♦ (În concepțiile mistice) A considera ca divinitate. Unele popoare din antichitate au divinizat soarele.
10. [DN] DIVINIZA vb. I. tr. A iubi, a adora (ca pe un zeu, ca pe o divinitate). ♦ A pune în rîndul zeilor, al divinităților. [< fr. diviniser].
11. [MDN '00] DIVINIZA vb. tr. 1. a trece în rândul zeilor, al divinităților. 2. a iubi, a adora nespus pe cineva, a idolatriza. (< fr. diviniser)
12. [Șăineanu, ed. VI] divinizà v. 1. a pune în rândul zeilor: Romanii divinizau pe toți împărații; 2. fig. a exalta peste măsură.
13. [Scriban] * divinizéz v. tr. (fr. diviniser). Pun în rîndu zeilor: Romaniĭ îĭ divinizaŭ pe împărațiĭ morțĭ. Fig. Stimez și iubesc extraordinar: soldațiĭ îl divinizaŭ pe Napoleon I.
14. [DOOM 3] divinizare s. f., g.-d. art. divinizării; pl. divinizări
15. [DOOM 2] divinizare s. f., g.-d. art. divinizării; pl. divinizări
16. [DOOM 3] diviniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divinizez, 3 divinizează; conj. prez. 1 sg. să divinizez, 3 să divinizeze
17. [DOOM 2] diviniza (a ~) vb., ind. prez. 3 divinizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL