1. [DEX '09] DIVINATORIU, -IE, divinatorii, adj. (Livr.) Care aparține divinației, privitor la divinație, bazat pe divinație. – Din fr. divinatoire.
2. [CADE] * DIVINATORIU adj. Privitor la divinațiune, care servește la ghicit; bagheta divinatorie – BAGHETĂ MAGICĂ [fr. divinatoire].
3. [DN] DIVINATORIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la divinație, care ajută la ghicit. [Pron. -riu. / < fr. divinatoire].
4. [MDN '00] DIVINATORIU, -IE adj. referitor la divinație. (< fr. divinatoire)
5. [Șăineanu, ed. VI] divinatoriu a. privitor la divinațiune.
6. [Scriban] * divinatóriŭ, -ie adj. (d. divinator). Rar. De gîcire, relativ la gîcire, magic: vărguță divinatorie.
7. [DOOM 3] divinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. divinatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. divinatorii
8. [DOOM 2] divinatoriu (livr.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. divinatorie (-ri-e); pl. m. și f. divinatorii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL