1. [MDA2] divinator1, ~oare a [At: NEGULICI / V: ~iu, devi~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr divinatoire] 1-2 Privitor la divinație (1-2). 3-4 Care aparține divinației (1-2). 5 Care are darul divinației (1). 6 Care ajută la divinație (1).
2. [MDA2] divinator2, ~oare smf [At: HELIADE, O. II, 179 / V: devi~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr divinateur, lat divinator, -oris] Persoană înzestrată cu darul divinației (1).
3. [MDN '00] DIVINATOR, -OARE s. m. f. cel care are facultatea de a divina. (< fr. divinateur, lat. divinator)
4. [Șăineanu, ed. VI] divinator a. care prevede, pătrunzător: spirit divinator.
5. [Scriban] * divinatór, -oáre adj. și s. (lat. divinator). Rar. Gîcitor.
6. [MDA2] devinator, ~oare smf, a vz divinator
7. [MDA2] divinatoriu, ~ie a vz divinator1
8. [Șăineanu, ed. VI] divinatoriu a. privitor la divinațiune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL