1. [DEX '09] DIVANIT, divaniți, adj. (În sintagma) Boier divanit = (și substantivat) boier care era membru al divanului (II 1); boier divanist; p. ext. persoană cu trecere pe lângă domnitor, făcând parte din protipendadă. – Din ngr. ntivanítis.
2. [MDA2] divanit sm, am [At: (a. 1812) DOC. EC. 141 / V: ~vănit / Pl: ~iți / E: ngr ντιβανίτηξ] 1-2 (Persoană) care făcea parte din divan (2) Si: divanist (1-2) 3-4 (Pex) (Persoană) care avea trecere pe lângă un domnitor, făcând parte din protipendadă.
3. [DLRLC] DIVANIT, divaniți, s. m. (Învechit și arhaizant) Membru al divanului domnesc; p. ext. persoană cu trecere pe lîngă domnitor, făcînd parte din protipendadă. Despre tulburări în țară și viclenia unor boieri divaniți [titlu]. SADOVEANU, Z. C. 125.
4. [MDA2] divăni [At: ȘIO I, 81 / Pzi: ~nesc / E: scr divaniti] (Reg) 1 vi A sta la taifas. 2 vr A se sfătui. 3 vr A se învoi.
5. [MDA2] divănit am vz divanit
6. [MDA2] ghivăni v vz divăni
7. [CADE] ‡ DIVANIST, DIVANIT adj. De Divan, privitor la Divan: are trecere la boierii divaniști (ALECS.); părerile boierilor divaniți erau împărțite (FIL.) [ngr. υτιβαυίτης].
8. [CADE] ❍ DIVĂNI (-ănesc) I. vb. intr. Băn. Trans. A vorbi, a sta de vorbă. II. vb. refl. Trans. A se sfătui: Dumnezeu venea cu sfîntul său Petru și se divănea (MAR.) [srb. divaniti].
9. [DLRM] DIVĂNI, divănesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Pop.) A se sfătui, a sta de vorbă. – Sb. divaniti.
10. [Scriban] * divaníst, -ă adj. și s. (d. divan). Care făcea parte din divan: boĭer divanist. – Și divanít (ngr. divanitis, scris nti-). V. protipendadă.
11. [Scriban] divănésc v. intr. (d. divan; și sîrb. divaniti). Vest. Staŭ la taĭfas. V. refl. Vechĭ. Mă sfătuĭesc.
12. [DOOM 3] divanit (înv.) adj. m. (boier ~); pl. divaniți; f. divanită (boierime ~), pl. divanite
13. [DOOM 2] divanit (înv.) adj. m., pl. divaniți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL