1. [DEX '09] DIVAGAȚIE, divagații, s. f. Divagare; digresiune. – Din fr. divagation.
2. [MDA2] divagație sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr divagation, lat divagatio, -onis] Divagare (1).
3. [DLRLC] DIVAGAȚIE, divagații, s. f. Abatere de la subiect, digresiune, divagare. Umplu... cele două coloane cu divagații pe care le credea poetice. CAMIL PETRESCU, N. 38.
4. [DN] DIVAGAȚIE s.f. Îndepărtare de la o temă, de la un subiect etc.; digresiune, divagare. [Gen. -iei, var. divagațiune s.f. / cf. fr. divagation, it. divagazione].
5. [MDN '00] DIVAGAȚIE s. f. divagare (1); digresiune. (< fr. divagation)
6. [MDA2] divagațiune sf vz divagație
7. [CADE] * DIVAGAȚIUNE, * DIVAGAȚIE sf. Faptul de a divaga, abatere de la subiect, vorbire întra’aiurea [fr.].
8. [DN] DIVAGAȚIUNE s.f. v. divagație.
9. [Șăineanu, ed. VI] divagați(un)e f. abatere dela subiectul său.
10. [Scriban] * divagațiúne f. (lat. divagátio, -ónis). Acțiunea de a divaga, aberațiune. Rezultatu eĭ: n’asculta divagațiunile nebunilor. – Și -áție.
11. [DOOM 3] divagație (desp. -ți-e) s. f., art. divagația (desp. -ți-a), g.-d. art. divagației; pl. divagații, art. divagațiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] divagație (-ți-e) s. f., art. divagația (-ți-a), g.-d. art. divagației; pl. divagații, art. divagațiile (-ți-i-)
13. [MDO] divagație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL