1. [DEX '09] DIVAGARE, divagări, s. f. Faptul de a divaga; divagație; digresiune. – V. divaga.
2. [MDA2] divagare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~gări / E: divaga] 1 Abatere de la subiectul discuției Si: divagație, digresiune. 2 (Ggf) Schimbare a direcției unui curs de apă în regiunile joase, cu pantă mică și aluvionare puternică.
3. [DLRLC] DIVAGARE, divagări, s. f. Faptul de a divaga; divagație. Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfîrșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. IBRĂILEANU, A. 133.
4. [DN] DIVAGARE s.f. 1. Faptul de a divaga; digresiune, divagație. 2. Schimbarea direcției unui curs de apă cînd ajunge în regiunile joase cu pantă mică. [< divaga].
5. [MDN '00] DIVAGARE s. f. 1. faptul de a divaga; divagație. 2. schimbare a direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase, cu pantă mică. (< divaga)
6. [DEX '09] DIVAGA, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.
7. [MDA2] divaga vi [At: NEGULICI / Pzi: ~ghez, (rar) divag / E: fr divaguer, lat divagare] 1 A se abate de la subiectul discuției. 2 (Pex) A vorbi aiurea.
8. [CADE] * DIVAGA (-ag, -aghez) vb. intr. A vorbi într’aiurea, a bate cîmpii [fr.].
9. [DLRLC] DIVAGA, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiect; p. ext. a vorbi aiurea, a bate cîmpii.
10. [DN] DIVAGA vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari].
11. [MDN '00] DIVAGA vb. intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari)
12. [Scriban] * divág și -ghéz, a -gá v. intr. (fr. divaguer, d. lat. divagor, -ári, a rătăci, d. vagus, vag). Vorbesc în dodiĭ, bîĭguĭ, spun vrute și nevrute, bat cîmpiĭ: alcooliciĭ divagă des.
13. [DOOM 3] divagare s. f., g.-d. art. divagării; pl. divagări
14. [DOOM 2] divagare s. f., g.-d. art. divagării; pl. divagări
15. [DOOM 3] divaga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. divaghez, 3 divaghează; conj. prez. 1 sg. să divaghez, 3 să divagheze
16. [DOOM 2] divaga (a ~) vb., ind. prez. 3 divaghează; conj. prez. 3 să divagheze
17. [DE] DIVAGÁRE (< divaga) s. f. 1. Faptul de a divaga; divagație. 2. Pendulare a cursurilor râurilor în câmpiile de subsidență, ca urmare a pantei reduse, a scufundării lente a terenului și a aluvionării puternice, din care rezultă meandre, belciuge, brațe părăsite, ostroave, renii, zone mlăștinoase etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL