1. [MDA2] disproporționare sf [At: LTR2 / Pl: ~nări / E: dis-1 + proporționare] 1 (Înv) Stricare a raportului între proporții. 2 (Chm; îs) Relații de ~ Relații în care se produce transferul unei grupări de atomi între molecule de aceeași specie sau între molecule de specii diferite.
2. [MDA2] disproporționa vt [At: NEGULICI / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: fr disproportionner] 1 A face să nu mai fie proporțional. 2 (Înv) A strica raportul dintre proporții.
3. [MDN '00] DISPROPORȚIONA vb. tr. a lipsi de proporții; a reda disproporționat. (< fr. disproportionner)
4. [Scriban] * disproporționéz v. tr. (fr. disproportionner). Stric proporțiunile (potriveala).
5. [DE] DISPROPORȚIONÁRE (< disproporționa) s. f. Reacție chimică de oxidoreducere prin care un element polivalent, aflat într-o combinație în stare de oxidare intermediară, trece simultan (sub acțiunea apei, prin încălzire, iluminare) într-un compus în stare de oxidare inferioară și în altul în stare de oxidare superioară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL