Definiție și ce înseamnă dispecetluit

1. [MDA2] dispecetluit2, ~ă a vz despecetluit2

2. [MDA2] dispecetluit1 sn vz despecetluit1

3. [DLRLC] DISPECETLUIT s. n. v. despecetluit.

4. [DEX '09] DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Pref. des- + pecetlui.

5. [DEX '09] DESPECETLUIT s. n. (Înv.) Despecetluire. – V. despecetlui.

6. [MDA2] despecetlui vt [At: NECULCE, L. 34 / V: dis~ / Pzi: ~esc / E: des- + pecetlui] (Îvr) 1-2 A rupe pecetea (1) (unui document sau) unei scrisori, pentru a desface și a citi. 3-4 (Pex) A deschide (o intrare încuiată sau) un capac sigilat.

7. [MDA2] despecetluit2, ~ă a [At: (a. 1582) ȘINCAI, HR. II 236/5 / V: dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despecetlui] (Îvr) 1 (D. documente, scrisori etc.) Căruia i s-a rupt pecetea pentru a fi desfăcut și citit. 2 (D. intrări încuiate) Descuiat și deschis. 3 (D. capace sigilate) Desigilat și desfăcut.

8. [MDA2] despecetluit1 sn [At: CAMILAR, N. II, 369 / V: dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despecetlui] (Îvr) 1-4 Despecetluire (1-4).

9. [MDA2] dispecetlui v vz despecetlui

10. [CADE] DESPECETLUI (-luesc) vb. tr. A desface un pachet, o scrisoare pecetluită; a desface pecetea: despecetluiam o scrisoare plină de taine care nu mi-era adresată mie (DLVR.) [d e s – + pecetlui].

11. [DEX '98] DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe o învelitoare, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. – Des1- + pecetlui.

12. [DEX '98] DESPECETLUIT s. n. Despecetluire. – V. despecetlui.

13. [DLRLC] DESPECETLUI, despecetluiesc, vb. IV. Tranz. A rupe, a scoate pecețile de pe un plic, o scrisoare, un pachet (pentru a desface, a deschide); a desigila. Si-i dă apoi o scrisoare, luîndu-i cuvîntul că o va despecetlui numai atunci cînd va cădea în cea mai mare deznădejde. GHEREA, ST. CR. I 269. Despecetlui plicul cu grabă, îl citi și văzui că i se înveseli obrazul. GHICA, S. A. 51. Îndată am despecetluit răvașul meu și ț-am scris. KOGĂLNICEANU, S. 72.

14. [DLRLC] DESPECETLUIT s. n. Despecetluire. ♦ Fig. (Rar) Dezlegare, descifrare (a unui text). (Atestat în forma regională dispecetluit) De cînd am prins a dezlega buchile nu mai beau tabac, nici holercă... Stau întins în iesle... vitele-mi rumegă deasupra... Eu, sub cojoc, încep cu dispecetluitul cărții. CAMILAR, N. II 369. – Variantă: (regional) dispecetluit s. n.

15. [DLRLC] DISPECETLUI vb. IV v. despecetlui.

16. [Șăineanu, ed. VI] despecetlui v. 1. a rupe pecetea; 2. a deschide o scrisoare.

17. [Scriban] despecetluĭésc v. tr. Scot de supt pecete, rup pecețile, desigilez.

18. [DOOM 3] despecetlui (a ~) (înv.) (desp. -ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, 3 sg. despecetluiește, imperf. 1 despecetluiam; conj. prez. 1 sg. să despecetluiesc, 3 să despecetluiască

19. [DOOM 3] despecetluit (înv.) (desp. -ce-tlu-) s. n.

20. [DOOM 2] despecetlui (a ~) (înv.) (-ce-tlu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despecetluiesc, imperf. 3 sg. despecetluia; conj. prez. 3 să despecetluiască

21. [DOOM 2] despecetluit (înv.) (-ce-tlu-) s. n.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro