1. [DEX '09] DISPARIȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut sau găsit; faptul de a înceta să mai existe, să mai trăiască. ◊ Loc. vb. A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a fi pe punctul de a dispărea. – Din fr. disparition.
2. [MDA2] dispariție sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii[1] / E: fr disparition] 1 Ieșire din raza vizuală a cuiva. 2 Absență inexplicabilă a cuiva. 3 (Fig) Moarte. 4 (Îe; d. specii de animale, plante) A fi pe cale (sau în curs) de ~ A fi pe punctul de a nu mai exista ca specie, rămânând doar câteva exemplare. 5 Încetare a existenței unei persoane sau a unui lucru. 6 Încetare a unor fenomene, manifestări etc. 7 Suprimare a unei activități. 8 (Rar; îs) ~ de soare și de lună Eclipsă de soare și de lună.
3. [DLRLC] DISPARIȚIE, dispariții, s. f. Faptul de a dispărea. 1. Faptul de a nu mai (putea) fi văzut, de a pieri (dinaintea ochilor). Dispariția munților în întunerec. BOGZA, C. O. 281. 2. Pieire, stingere; moarte. ◊ A fi pe cale (sau în curs) de dispariție = a dispărea încetul cu încetul. Grație mijloacelor de profilaxie modernă, multe boli, altădată endemice la noi în țară sînt astăzi pe cale de dispariție.
4. [DN] DISPARIȚIE s.f. Faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. ◊ A fi pe cale de dispariție = a dispărea încetul cu încetul. [Gen. -iei, var. disparițiune s.f. / cf. fr. disparition].
5. [MDN '00] DISPARIȚIE s. f. faptul de a dispărea; pieire, stingere; moarte. (< fr. disparition)
6. [MDA2] disparițiune sf vz dispariție
7. [CADE] * DISPARIȚIUNE, DISPARIȚIE sf. 1 Faptul de a dispărea, de a se face nevăzut ¶ 2 Încetare de a fi [fr.].
8. [DN] DISPARIȚIUNE s.f. v. dispariție.
9. [Șăineanu, ed. VI] dispariți(un)e f. acțiunea de a dispare, peire.
10. [Scriban] * disparațiúne f. (format după a-parițiune; fr. dis-parition). Acțiunea de a dispărea. – Și -íție.
11. [DOOM 3] dispariție (desp. -ți-e) s. f., art. dispariția (desp. -ți-a), g.-d. art. dispariției; pl. dispariții, art. disparițiile (desp. -ți-i-)
12. [DOOM 2] dispariție (-ți-e) s. f., art. dispariția (-ți-a), g.-d. art. dispariției; pl. dispariții, art. disparițiile (-ți-i-)
13. [MDO] dispariție
14. [DAS] DISPARIȚIE. Subst. Dispariție, evanescență (rar), pierdere, evaporare (fig., fam.), volatilizare (fig.), dezagregare, dezintegrare, dematerializare; descompunere, dezmembrare, desființare, distrugere, nimicire. Pieire, stingere, moarte; răposare, deces. Risipire, irosire, împrăștiere, răspîndire, spulberare, irosire. Inexistență, neexistență, neființă (poetic), absență, lipsă. Plecare, părăsire, abandonare, dezertare, sustragere, evitare, fugă. Adj. Dispărut, pierdut; volatilizat (fig.), dezintegrat, dezagregat, dematerializat, descompus, distrus, nimicit, desființat. Risipit, împrăștiat, spulberat; stins, pierit (pop.), mort. Absent, inexistent, nul, invizibil, nevăzut, imperceptibil. Disparent (rar), evanescent (rar). Vb. A dispărea, a dispărea fără urme, a se volatiliza (fig.), a se evapora (fig., fam.), a-și pierde urma (urmele), a se pierde, a se face nevăzut, a se duce ca pe gura lupului, a se face teacă de pămînt, a nu se mai vedea. A se evapora, a se vaporiza, a se volatiliza. A se descompune, a se dezagrega, a se dezintegra, a se dematerializa, a se dezmembra (fig.). A se risipi, a se împrăștia, a se răspîndi, a se spulbera, a se irosi, a se face praf, a se alege praf și pulbere. A reduce la zero. A pieri, a se stinge, a muri. A nu mai exista, a fi absent, a absenta, a lipsi, a nu fi de față. A face să dispară, a pierde. A descompune, dezintegra, a dematerializa, a distruge, a nimici, a face praf, a nărui; a lăsa pustiu, a pustii, a spulbera. A se duce pe apa sîmbetei. V. anulare, descompunere, dispersare, distrugere, fugă, inexistență, moarte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL