1. [DEX '09] DISPARAT, -Ă, disparați, -te, adj. Fără legătură cu alte lucruri de același fel; desperecheat. – Din fr. disparate, lat. disparatus.
2. [MDA2] disparat, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~ați, ~e / E: fr disparate, lat disparatus] 1 sf (Înv) Nepotrivire între două sau mai multe obiecte, fapte etc. 2 a (D. obiecte, știri etc.) Care este lipsit de legătură, de armonie, de simetrie cu alte lucruri de același fel Si: desperecheat, răzleț. 3 a Diferit.
3. [CADE] * DISPARAT adj. Care produce o impresiune neplăcută prin nepotrivirea lui, prin lipsa de conformitate, de armonie [fr.].
4. [DEX '98] DISPARAT, -Ă, disparați, -te, adj. Lipsit de legătură, de armonie, de simetrie. – Din fr. disparate, lat. disparatus.
5. [DLRLC] DISPARAT, -Ă, disparați, -te, adj. Fără legătură cu alte lucruri (de același gen), răzleț; desperecheat. V. izolat. Mai puține și mai disparate decît într-o insulă, de pe urma unui naufragiu... [aceste obiecte] folosesc totuși păstorilor să-și ducă viața lor. BOGZA, C. O. 70. Argumentele sale se bazează pe lucruri disparate: paseri, vînt și lună. SADOVEANU, Z. C. 20. ◊ (Adverbial) Disparat, fără nici o legătură în gînduri, [începu] să-și treacă pe din fața minții... cum l-a cunoscut, ce au vorbit. ARDELEANU, D. 272.
6. [DN] DISPARAT, -Ă adj. Lipsit de legătură, de simetrie, de armonie; răzleț. [< fr. disparate, cf. lat. disparatus – inegal].
7. [MDN '00] DISPARAT, -Ă adj. lipsit de legătură cu alte lucruri de același fel; răzleț, izolat, desperecheat. (< fr. disparate, lat. disparatus)
8. [Șăineanu, ed. VI] disparat a. lipsit de conformitate, de armonie, neplăcut la vedere: colori disparate.
9. [Scriban] * disparát, -ă adj. (lat. dis-paratus, d. disparo, -áre, a separa. V. parez, prepar). Fără legătură, despărțit, fără armonie: stil disparat. Adv. În mod disparat.
10. [DOOM 3] disparat adj. m., pl. disparați; f. disparată, pl. disparate
11. [DOOM 2] disparat adj. m., pl. disparați; f. disparată, pl. disparate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL