1. [DEX '09] DISFUNCȚIE, disfuncții, s. f. 1. (Med.) Tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (Tehn.) Reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. – Din germ. Disfunktion, it. disfunzione.
2. [MDA2] disfuncție sf [At: DER / Pl: ~ii / E: fr disfonctionnement, ger Dysfunction] 1 (Med) Tulburare funcțională a unui organ, a unei glande, a unui aparat sau sistem. 2 (Flz) Acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv.
3. [DN] DISFUNCȚIE s.f. 1. (Med.) Tulburare funcțională a unui organ, aparat sau sistem. 2. (Fil.) Acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. [Gen. -iei. / < it. disfunzione, germ. Dysfunktion, cf. gr. dys – dificil, lat. functio – activitate].
4. [MDN '00] DISFUNCȚIE s. f. 1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion)
5. [DOOM 3] disfuncție (desp. -func-ți-e) s. f., art. disfuncția (desp. -ți-a), g.-d. art. disfuncției; pl. disfuncții, art. disfuncțiile (desp. -ți-i-)
6. [DOOM 2] disfuncție (-func-ți-e) s. f., art. disfuncția (-ți-a), g.-d. art. disfuncției; pl. disfuncții, art. disfuncțiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL