Definiție și ce înseamnă discreditat

1. [DEX '09] DISCREDITAT, -Ă, discreditați, -te, adj. Care și-a pierdut creditul, considerația, bunul renume; compromis. – V. discredita.

2. [MDA2] discreditat, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / Pl: ~ați, ~e / E: discredita] (D. oameni) Care și-a pierdut creditul, considerația, buna reputație Si: compromis.

3. [DLRLC] DISCREDITAT, -Ă, discreditați, -te, adj. Care și-a pierdut creditul, încrederea, reputația. Marfă discreditată. Teorie discreditată.

4. [DEX '09] DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. și refl. A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, considerația, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.

5. [MDA2] descredita v vz discredita

6. [MDA2] discredita vtr [At: ASACHI, E. D. 23/12 / V: (înv) des~, dec~[1] / Pzi: ~tez / E: fr discréditer] (D. oameni) 1-2 A face să-și piardă sau a-și pierde creditul, încrederea altora, buna reputație etc. Si: a (se) compromite.

7. [CADE] * DISCREDITA (-itez) I. vb. tr. A face să cadă în discredit, a defăima: întrebuințează toate mijloacele pentru a-l ~ în ochii poporului (l.-GH.). II. vb. refl. A-și pierde creditul, trecerea [fr.]

8. [DLRLC] DISCREDITA, discreditez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană, o organizație, o concepție etc.) A face să-și piardă creditul, încrederea altora, considerația, a strica reputația. V. compromite, defăima. Prin pamflete... ai căutat să discreditezi pe membrii comitetului mîntuirii publice. CAMIL PETRESCU, T. II 603. Au inventat fabule nedemne ca să-l discrediteze. CARAGIALE, O. III 211. ◊ Refl. S-a discreditat printr-o acțiune nejustă.

9. [DN] DISCREDITA vb. I. tr., refl. A face ca cineva să-și piardă sau a-și pierde încrederea, creditul altora, a(-și) strica reputația. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare].

10. [MDN '00] DISCREDITA vb. tr., refl. a(-și) pierde reputația, a (se) compromite. (< fr. discréditer)

11. [Șăineanu, ed. VI] discredità v. 1. a face să cază în discredit; 2. a pierde creditul.

12. [Scriban] * discreditéz v. tr. (fr. discréditer. V. a-creditez). Fac să cadă în discret, compromit, îm perd creditu: omu politic se poate discredita ca și negustoru.

13. [DOOM 3] discredita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. discreditez, 3 discreditează; conj. prez. 1 sg. să discreditez, 3 să discrediteze

14. [DOOM 2] discredita (a ~) vb., ind. prez. 3 discreditează

15. [MDO] discredita

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro