1. [DEX '09] DISCREDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit.
2. [MDA2] discredit sn [At: NEGULICI / V: (înv) des~ / E: fr discrédit] 1-2 Pierdere sau micșorare a creditului, a prestigiului, a considerației, a influenței etc. de care se bucură cineva sau ceva.
3. [CADE] * DISCREDIT sbst. Pierderea sau scăderea creditului, trecerii de care se bucură (vorb. de persoane sau de lucruri) [fr.].
4. [DLRLC] DISCREDIT s. n. Pierdere sau micșorare a creditului, a încrederii. Nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari... ce aduceți discredit presei! ALECSANDRI, T. 1711. În urma discreditului în care au căzut, la noi [în 1866], lucrările statistice, ar trebui să aibă cineva mare curaj... ca să întreprindă studiul faptelor ce se exprim prin cifre. I. IONESCU, D. 1.
5. [DN] DISCREDIT s.n. Pierdere, micșorare a creditului, a încrederii de care se bucură cineva. [< fr. discrédit, it. discredito].
6. [MDN '00] DISCREDIT s. n. pierdere, micșorare a creditului de care se bucură cineva. (< fr. discrédit)
7. [Șăineanu, ed. VI] discredit n. pierderea sau scăderea creditului.
8. [Scriban] * discrédit n., pl. e (fr. discrédit, d. it. discredito). Lipsă de credit: a cădea în discret.
9. [MDA2] descredit sns vz discredit
10. [DOOM 3] discredit (rar) s. n.
11. [DOOM 2] discredit (rar) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL