1. [DEX '09] DISCOTECĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri1 (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din fr. discothèque.
2. [MDA2] discotecă sf [At: V. ROM. iulie 1954, 20 / Pl: ~eci / E: fr discothèque] 1 Colecție de discuri1 (13). 2 (Pex) Mobilă în formă de dulap, cudespărțituri special amenajate în care se păstrează discurile1 (13). 3 Încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1 (13). 4 Local, frecventat mai ales de tineri, în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează Si: (fam) disco (3).
3. [DEX '98] DISCOTECĂ, discoteci, s. f. 1. Colecție de discuri (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecții; încăpere special dotată pentru păstrarea și audierea discurilor1. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată și se dansează. – Din fr. discothèque.
4. [DLRLC] DISCOTECĂ, discoteci, s. f. Colecție de discuri (de patefon), p. ext. mobilă cu rafturi (uneori închisă ca un dulap) în care se păstrează discurile.
5. [DN] DISCOTECĂ s.f. Colecție de discuri muzicale; (p. ext.) mobilă pentru păstrarea discurilor. ♦ Încăpere în care se păstrează și se audiază discuri. [< fr. discothèque, cf. fr. disque – disc, gr. theke – dulap].
6. [MDN '00] DISCOTECĂ s. f. 1. colecție de discuri (2); (p. ext.) mobilă pentru aceasta. 2. loc de reuniune, club unde se poate asculta muzică sau dansa după muzică înregistrată. (< fr. discothèque)
7. [DCR2] discotecă s. f. (muz.) Loc în care se ascultă și se dansează după muzică modernă înregistrată ◊ „Vizitatorii găsesc reîntinerit și Cazinoul din Mamaia, care a fost supus unor lucrări de reamenajare, adăpostind în prezent o berărie cu 115 locuri, o cofetărie cu 120 de locuri, o discotecă cu 140 de locuri.” R.l. 5 V 79 p. 5; v. și Pr.R.TV 16 XII 78 p. 14; v. și maxișah (1970), disc-jokey, minivacanță, rockotecă (din fr. discothèque, it. discoteca, engl. discotheque; BD 1966; L. Seche în LR 3/77 p. 270, atestare din 1969; LTR; DN – alte sensuri, DEX, DN3, DEX-S)
8. [DCR2] bar-discotecă s. n. Bar cu specific de discotecă ◊ „Anul acesta complexul vine cu noutăți: un camping cu 13 căsuțe cochete suspendate pe stâlpi, un bar-discotecă, al cărui program a debutat sâmbătă cu muzică excelentă, stereofonică și cu orgă de lumini.” I.B. 9 VII 73 p. 3 (din bar + discotecă, după fr. bar-discothèque; DMC 1968)
9. [DOOM 3] discotecă s. f., g.-d. art. discotecii; pl. discoteci
10. [DOOM 2] discotecă s. f., g.-d. art. discotecii; pl. discoteci
11. [DTM] discotecă (< gr. diskos „disc” și theké „dulap”), arhivă de discuri*. V. fonotecă.
12. [DETS] DISCO- „disc, rotund, rotat”. ◊ gr. diskos „disc” > fr. disco-, it. id., engl. id., germ. disko- > rom. disco-. □ ~bol (v. -bol), s. m., atlet grec care practica aruncarea discului; ~carp (v. -carp), s. n., apoteciu în formă de disc, pe care se găsește stratul himenial al ascomicetelor; ~fil (v. -fil1), s. m. și f., amator de discuri muzicale; ~filie (v. -filie1), s. f., pasiune pentru discuri; ~for (v. -for), adj., care poartă un disc; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a nucleului unui disc intervertebral; ~id (v. -id), adj., în formă de disc; sin. discoidal; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., formațiuni rotunde sau elipsoidale, concentrice, prezente în nămolurile calcaroase batiale sau în depozitele cretoase; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ordin de ciuperci din clasa ascomicetelor, cu corpul de fructificație în formă de disc sau de cupă; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a discurilor intervertebrale; ~podiu (v. -podiu), s. n., receptacul floral în formă de disc; ~radiculografie (v. radiculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de punere în evidență a spațiului discal și a rădăcinilor nervoase rahidiene; ~tecă (v. -tecă), s. f., 1. Colecție de discuri muzicale. 2. Încăpere special amenajată pentru păstrarea și audierea discurilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL