1. [DEX '09] DECOLORAT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) insignifiant, palid, șters. – V. decolora.
2. [MDA2] decolorat1 sn [At: MDA ms / V: desc~ / Pl: ~uri / E: decolora] 1-2 Decolorare (1,3).
3. [MDA2] decolorat2, ~ă a [At: PROT.-POP., N. D. / V: desc~ / Pl: ~ați, ~e / E: decolora] 1 (D. țesături) Care și-a pierdut culoarea datorită spălării, soarelui etc. 2 (Fig) Care și-a pierdut importanța, relevanța. 3 Care a fost tratat cu substanțe decolorante în vederea purificării, albirii, revopsirii, imprimării etc.
4. [DEX '98] DECOLORAT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut total sau parțial culoarea; care are o culoare ștearsă, deschisă; fig. (despre abstracte) palid, șters. – V. decolora.
5. [DLRLC] DECOLORAT, -Ă, decolorați, -te, adj. Care și-a pierdut culoarea cu care a fost colorat la început, care are o culoare ștearsă, lipsită de strălucire; fig. palid, ofilit. Șuvițele decolorate de păr vopsit prost și de mult îi cădeau pe lîngă obrajii scofîlciți. DUMITRIU, B. F. 37. Era cu un domn în haine castanii vărgate, decolorate pe umeri. C. PETRESCU, Î. I 12. L-am întîlnit pe drum... cu un geamandan de pînză decolorată și roasă. IBRĂILEANU, A. 143.
6. [Scriban] *decolorát, -ă adj. Care și-a perdut coloare, spălăcit. – Fig. Stil descolorat, fără vigoare. – Și desc- și disc-.
7. [MDA2] descolorat, ~ă a vz decolorat
8. [MDA2] discolorat, ~ă a vz decolorat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL