1. [MDA2] dirige v vz dirija
2. [CADE] * DIRIGE 👉 DIRIJA.
3. [DLRLC] DIRIGE, dirig, vb. III. Tranz. (Învechit) A conduce, a dirija.
4. [DLRM] DIRIGE, dirig, vb. III. Tranz. (Înv.) A conduce, a dirija. – Fr. diriger (lat. lit. dirigere).
5. [DEX '09] DIRIJA, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituție, o organizație, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.
6. [MDA2] dirigea v vz dirija
7. [MDA2] dirija vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ige, ~igea / Pzi: ~jez / E: fr diriger] 1 A ghida indicând direcția de mers Si: a orienta. 2 A imprima o anumită direcție de mișcare Si: (iuz) a dirigui (2). 3 (Med) A reglementa funcționarea unui organ, a unui sistem dintr-un organism viu Si: a regla. 4 (C.i. oameni, activități, organizații, instituții etc.) A îndruma și a controla Si: (iuz) a dirigui (3). 5 A conduce un cor, o orchestră în calitate de dirijor Si: (iuz) a dirigui (4). 6 (Pex) A coordona interpretarea unei piese muzicale reglând mișcarea, ritmul, tonalitatea.[1]
8. [CADE] * DIRIGUI 👉 DIRIJA.
9. [CADE] * DIRIJA (-ijez), * DIRIGE (-ig), ‼ *DIRIGU'I (-uesc) I. vb. tr. 1 A îndrepta: a-și ~ privirile, pașii spre un loc ¶ 2 Ⓕ A călăuzi: numai interesul îl dirijează ¶ 3 A conduce, a administra: ~ o școală, lucrările ¶ 4 A îndruma, a povățui: dac’ai voi să mă dirigui, să-mi desvolți spiritul (ALECS.) ¶ 5 🎼 A conduce un cor sau o orchestră. II. vb. refl. A se îndrepta, a se îndruma [fr. diriger].
10. [DLRLC] DIRIJA, dirijez, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma. Individul e un mic șurup în această mașinărie [în societatea capitalistă], depinde deci de ea, dar el n-o poate dirija. GHEREA, ST. CR. III 363. «Drapelul libertății», dirijat de decanul avocaților, își termina articolul său de fond cu cuvintele: «Vom căuta să fim cît se poate mai parlamentari». CARAGIALE, N. S. 60. ♦ A conduce o orchestră, un cor. A dirijat apoi concertul pentru pian în mi major de Mozart. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 275, 3/2.
11. [DN] DIRIJA vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. diriger].
12. [MDN '00] DIRIJA vb. tr. 1. a conduce o orchestră, un cor. 2. a conduce, a îndruma. (< fr. diriger)
13. [DCR2] dirig, -ă s. m. f. (lb. arg. al elevilor) Diriginte, dirigintă ◊ „Ce părere are [...] diriga?” Sc. 15 VIII 76 p. 4. ◊ „Între ei [elevii], profesorul este numai proful (sau profa), diriginta este diriga sau dirigul evident pornind de la abrevieri.” R.lit. 19 VII 79 p. 9. ◊ „[...] diriga a respins cu fermitate această ipoteză [...]” Caț. 20/95 p. 6 (abreviere din dirig[inte], dirig[intă]; VRC 279, Th. Hristea în R.lit. 26 III 81 p. 8)
14. [Șăineanu, ed. VI] dirijà v. 1. a da impulsiunea, a conduce: a dirija studiile; 2. a administra, a fi director: a dirija o fabrică; 3. a îndrepta: a dirija pașii, cercetările.
15. [Scriban] * diríg, a -íge v. tr. (lat. dirigo, -igere). Formă maĭ latinizată, fără participiu, îld. dirijez. V. corig.
16. [Scriban] * dirijéz v. tr. (fr. diriger, d. lat. dirigo, dirigere, directum. V. dreg, drept). Conduc, administrez: a dirija o școală, un serviciŭ. Îndrept, îndrumez: îmĭ dirijez pașiĭ spre casă. Fig. Conduc, administrez: a dirija o școală, o fabrică, un serviciŭ. – Barb. de foarte prost gust diriguĭesc (ca și proteguĭesc).
17. [DOOM 3] dirija (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dirijez, 3 dirijează, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 1 sg. să dirijez, 3 să dirijeze; ger. dirijând
18. [DOOM 2] dirija (a ~) vb., ind. prez. 3 dirijează, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 să dirijeze; ger. dirijând
19. [MDO] dirija (ind. prez. 3 sg. și pl. dirijează, 1 pl. dirijăm, ger. dirijînd)
20. [IVO-III] dirijez, -jam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL