1. [DLRLC] DIOPTRICĂ s. f. Parte a opticii care se ocupă cu studiul fenomenelor de refracție a luminii. – Pronunțat: di-op-.
2. [DN] DIOPTRICĂ s.f. Parte a opticii care studiază refracția luminii. [Gen. -cii. / < fr. dioptrique, cf. gr. dioptrikos < dia – prin, ops – ochi].
3. [Șăineanu, ed. VI] dioptrică f. partea fizicei care tratează despre refracțiunea luminei.
4. [DEX '09] DIOPTRIC, -Ă, dioptrici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care este în legătură cu refracția luminii, care aparține acestei refracții. 2. S. f. Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptrique.
5. [MDA2] dioptric, ~ă [At: AMFILOHIE, 32r/14 / P: di-op~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr dioptrique] 1 sf Parte a fizicii care studiază fenomenele de refracție a luminii. 2 a Referitor la dioptrică (1). 3 a Care aparține dioptricii (1).
6. [CADE] * DIOPTRIC I. adj. 📻 Care se întemeiază pe aplicațiunea legilor refracțiunii luminii: telescop ~. II. * DIOPTRICĂ sf. Partea fizicei care se ocupă cu studiul refracțiunii luminii [fr.].
7. [DLRLC] DIOPTRIC, -Ă, dioptrici, -e, adj. Care e în legătură cu legile refracției luminii sau care are la bază aceste legi. Telescop dioptric. – Pronunțat: di-op-.
8. [DN] DIOPTRIC, -Ă adj. Referitor la dioptrică. [Pron. di-op-. / < fr. dioptrique].
9. [MDN '00] DIOPTRIC, -Ă I. adj. referitor la dioptrică. II. s. f. parte a opticii care studiază refracția luminii. (< fr. dioptrique)
10. [Scriban] * dióptric, -ă adj. (vgr. dioptrikós. V. optic). Fiz. Relativ la dioptrică. S.f. Acea parte a fiziciĭ care se ocupă de refracțiunea luminiĭ.
11. [DOOM 3] dioptrică (desp. di-op-) s. f., g.-d. art. dioptricii
12. [DOOM 2] dioptrică (di-op-) s. f., g.-d. art. dioptricii
13. [DOOM 3] dioptric (desp. di-op-) adj. m., pl. dioptrici; f. dioptrică, pl. dioptrice
14. [DOOM 2] dioptric (di-op-) adj. m., pl. dioptrici; f. dioptrică, pl. dioptrice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL