1. [MDA2] diogenism sns [At: DN2 / P: di-o~ / E: fr diogénisme] (Liv) Cinism comparabil cu cel al filozofului antic Diogene.
2. [DN] DIOGENISM s.n. (Liv.) Cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. [< fr. diogénisme].
3. [MDN '00] DIOGENISM s. n. cinism comparabil cu acela al filozofului antic Diogene. (< fr. diogénisme)
4. [CECC] Butoiul lui Diogene – Vestitul filozof grec Diogene (412-323 î.e.n.) făcea parte din școala numită cinică a lui Antisthene, care propovăduia o viață conformă cu natura, disprețuind bogățiile și conveniențele sociale. Dar ceea ce i-a asigurat lui Diogene celebritatea postumă n-au fost atît ideile sale, cît butoiul și lanterna (vezi nr. 581), adică anecdotele puse pe seama lui, fără a li se putea garanta autenticitatea. S-a păstrat versiunea că el locuia într-un butoi, ceea ce, în treacăt fie zis, nu era pe vremea aceea un fapt chiar atît de excepțional (o atestă Aristofan). Butoiul-domiciliu a devenit astfel o imagine pentru a vorbi de oamenii care, ca Diogene, dezgustați de vicii, desfrîu, corupție etc. preferă să ducă un trai izolat, închis sau – cum au spus poeții noștri Iosif și Anghel – „o viață de bursuc”: „M-am săturat de zarvă și bucluc, M-am săturat să dau din puț în lac - Ca Diogene, marele sărac Vreau să trăiesc o viață de bursuc.” FIL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL