1. [DEX '09] DINȚĂRIT s. n. (Glumeț) Plată care urma să fie dată de creștini unui turc, fiindcă și-a obosit dinții mâncând în casa lor. – Dinte + suf. -ărit (după tc. diș-parasi „bani de dinți”).
2. [MDA2] dințărit sn [At: I. CR. XV, 458, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: dinte + -ărit] (Gmț) Bir pe care urma să-l plătească cineva celui pe care l-a ospătat, pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinții (1).
3. [CADE] DINȚĂRIT sbst. Plată pe care aveau obiceiu s’o ceară Turcii de la creștinii cari i-au ospătat, ca despăgubire pentru ostenirea dinților; de aci, iron.: mîncați tot plăcinte și găini fripte, iar la urmă vă plătește și ~ul (CRG.) [după tc. diș-parasî „bani de dinți”].
4. [DEX '98] DINȚĂRIT s. n. (Glumeț) Bir pe care urma să-l plătească cineva celui pe care l-a ospătat, pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinții. – Dinte + suf. -ărit (după tc. diș-parasi „bani de dinți”).
5. [DLRLC] DINȚĂRIT s. n. (Formație glumeață) Bir pe care îl plătește cel care a oferit mîncarea aceluia care a mîncat-o, pentru osteneala dinților. Să vă vedeți popi o dată; ș-apoi atunci... ați scăpat și voi deasupra nevoiei: bir n-aveți a da, și havalele nu faceți; la mese ședeți în capul cinstei și mîncați tot plăcinte și găini fripte. Iar la urmă vă plătește și dințăritul. CREANGĂ, A. 108.
6. [Șăineanu, ed. VI] dințărit n. plată ce se zice că plătiau creștinii unui turc, fiindcă și-a ostenit dinții mâncând în casa lor: (despre popi) mâncați tot plăcinte și găini fripte, iar la urmă vă plătește și dințăritul CR. [Formațiune analogică după numele vechilor dări: dijmărit, pogonărit, etc.].
7. [Scriban] dințărít n., pl. urĭ (d. dințĭ, format ca și oĭerit, vădrărit). Fam. Taxa pe care o plătește lupu din poveste p. ascuțitu dinților.
8. [DOOM 3] dințărit (fam.) s. n.
9. [DOOM 2] dințărit (fam.) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL