1. [DEX '09] DINOTERIU s. m. Mamifer fosil proboscidian mai mare decât elefantul, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium.
2. [MDA2] dinoteriu sm [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr dinothérium] Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior.
3. [CADE] * DINOTERIU(M) sm. 🗺 Mamifer fosil de genul elefantului, de o mărime uriașă, care avea doi fildeși îndoți la falca de jos și mai multe măsele; trăia și prin țările noastre în timpurile vechi și în Moldova (🖼 1827) [fr.].
4. [DEX '98] DINOTERIU s. m. Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium.
5. [DN] DINOTERIU s.m. Mamifer fosil uriaș, asemănător elefantului, avînd doi fildeși îndoiți la falca de jos și mai multe măsele. [Pron. -riu. / < fr. dinothérium, cf. gr. deinos – groaznic, therion – fiară].
6. [MDN '00] DINOTERIU s. m. proboscidian uriaș fosil, erbivor, asemănător elefantului, cu doi fildeși curbați pe maxilarul inferior. (< fr. dinothérium)
7. [Scriban] * dinotériŭ m., pl. iĭ, art. iiĭ (nlat. dinoterium, d. vgr. deinos, teribil, și therion, animal, feară). Geol. Un animal dintr’un gen de mamifere proboscidiene gigantice ale căror oase se găsesc astăzĭ în miocen.
8. [DOOM 3] dinoteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. dinoteriul
9. [DOOM 2] dinoteriu [riu pron. rĭu] s. m., art. dinoteriul
10. [MDO] dinoteriu
11. [DETS] DINO-1 (DEINO-) „uriaș, teribil, groaznic”. ◊ gr. deinos „teribil, groaznic” > fr. dino-, it. id., engl. id. > rom. dino- și deino-. □ ~ceras (v. -ceras), s. m., mamifer fosil asemănător cu rinocerul, avînd caninii foarte dezvoltați și purtînd pe cap trei perechi de proeminențe osoase; ~teriu (v. -teriu), s. m., gen de mamifere fosile neogene proboscidiene, cu doi fildeși fixați pe maxilarul inferior; ~zaur (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă uriașă care a trăit în era secundară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL