1. [DEX '09] DINDĂRĂT adv. Dinapoi. ♦ (Adjectival) Care se află dinapoi, în spate. – De4 + îndărăt.
2. [MDA2] dindărăt [At: ISPIRESCU, L. 226 / E: de- + îndărăt] 1 av Dinapoi (1). 2 a Care se află în spate.
3. [CADE] * DINDĂRĂT adv., DINDĂRĂTUL (constr. cu genitivul) prep. În, din partea care e îndărat, dinapoi: în partea ~; ~ul zidului [de + îndărăt].
4. [DLRLC] DINDĂRĂT adv. Dinapoi. Deodată [stăpînul] se simți tras pe dindărăt, de mînica surtucului. ODOBESCU, S. III 46. ◊ Loc. adj. De dindărăt = din urmă, din spate. Scoase cuiul din capul osiei de dindărăt și-l aruncă departe în urmă. ISPIRESCU, L. 226. ♦ (Adjectival) De dinapoi, din spate. Se așază în partea dindărăt a căruței.
5. [Scriban] dindărăt V. dărăt.
6. [DOOM 3] dindărăt adj. invar., adv. (partea ~, a veni ~)
7. [DOOM 2] !dindărăt adj. invar., adv. (partea ~, vine ~)
8. [MDO] dindărăt
9. [IVO-III] dindărăt.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL