1. [DEX '09] DINAPOIA prep. Înapoia, în spatele (cuiva sau a ceva), în partea din urmă (a ceva sau a cuiva), după (cineva sau ceva); dindărătul. [Pr.: -po-ia] – De4 + înapoia.
2. [MDA2] dinapoia pp [At: C. PETRESCU, S. 170 / P: ~po-ia / E: de- + înapoia] În spatele cuiva sau a ceva Si: dindărătul.
3. [DLRLC] DINAPOIA prep. (Urmat de un substantiv ori pronume în genitiv, de un pronume posesiv, de un pronume personal neaccentuat în cazul dativ sau de un numeral construit cu prep. «a») Înapoia, în spatele (cuiva sau a ceva), în partea din urmă (a cuiva sau a ceva), după (cineva sau ceva). Vitoria potrivise și legase pușca cea scurtă dinapoia șelei. SADOVEANU, B. 106. Drumețul dinapoia mea se apropie stîngaci, învîrtind între degete o țigară gălbuie și bățoasă. C. PETRESCU, S. 170.
4. [MDA2] denapoia av vz dinapoia
5. [DOOM 3] +dinapoia- (desp. di-na-/din-a-) prep. (~i)
6. [DOOM 3] dinapoia (desp. di-na-/din-a-) prep. (~ lui/sa)
7. [DOOM 2] !dinapoia (di-na-/din-a-) prep.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL