1. [DEX '09] DINAMISM s. n. 1. Putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. Concepție filosofică, contrară mecanicismului, care explică lumea prin existența unei forțe sau a anumitor forțe care interacționează, ireductibile la materie. – Din fr. dynamisme.
2. [MDA2] dinamism sn [At: CADE / Pl: ? / E: fr dynamisme] 1 Putere vitală. 2 Forță de acțiune. 3 Forță de mișcare. 4 Concepție filozofică idealistă care susține că factorul primordial al existenței ar fi mișcarea pură, imaterială.
3. [CADE] * DINAMISM sbst. 🦉 Sistem filosofic care atribue materiei forțe vii și active [fr.].
4. [DEX '98] DINAMISM s. n. 1. Putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. Concepție filozofică idealistă care susține că factorul primordial al existenței ar fi mișcarea pură, imaterială. – Din fr. dynamisme.
5. [DLRLC] DINAMISM s. n. Putere vitală, forță creatoare, bogăție de mișcare, de acțiune. O tehnică dramatică plină de dinamism. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/5.
6. [DN] DINAMISM s.n. 1. Forță vitală, creatoare, putere de acțiune. 2. Concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură și nu materia. [< fr. dynamisme, cf. gr. dynamic – forță].
7. [MDN '00] DINAMISM s. n. 1. putere vitală, forță de acțiune, de mișcare. 2. concepție filozofică idealistă care consideră ca factor primordial mișcarea, forța pură, și nu materia. (< fr. dynamisme)
8. [Șăineanu, ed. VI] dinamism n. sistemă ce atribue materiei forțe vii și active: filozofia lui Aristotele e un dinamism.
9. [Scriban] * dinamízm n. (d. vgr. dýnamis, putere). Fil. O doctrină care nu recunoaște în elementele materiale de cît puterile a căror acțiune combinată determină întinderea și alte proprietățĭ ale corpurilor: filosofia luĭ Aristotele e un dinamizm.
10. [DOOM 3] dinamism s. n.
11. [DOOM 2] dinamism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL