1. [MDA2] dilacerare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: dilacera] 1 Sfâșiere. 2 Fărâmițare. 3 Smulgere cu violență a unui țesut Si: dilacerație (3).
2. [DN] DILACERARE s.f. Acțiunea de a dilacera; dilacerație. [< dilacera].
3. [MDA2] dilacera vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr dilacérer] 1 A sfâșia în bucăți. 2 A fărâmița. 3 (Med) A smulge cu violență (un țesut).
4. [DN] DILACERA vb. I. tr. A sfîșia în bucăți, a fărîmița. ♦ (Med.) A smulge cu violență (un țesut). [< fr. dilacérer, cf. lat. dilacerare].
5. [MDN '00] DILACERA vb. tr. 1. a sfâșia în bucăți, a fărâmița. 2. (med.) a smulge cu violență (un țesut). (< fr. dilacérer, lat. dilacerare)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL