1. [DEX '09] DIJMĂRIT s. n. Dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci. – Dijmă + suf. -ărit.
2. [MDA2] dijmărit sn [At: (a. 1700) IORGA, S. D. XIV, 293 / V: (înv) decim~, dicim~, dej~, dișm~ / Pl: ~uri / E: dijmă + -(ă)rit] (Înv) 1 Dare în natură percepută, în trecut, asupra pământului Si: (îvr) dijmărie. 2 (Pex) Impozit plătit în Țara Românească pentru stupi și pentru porci. 3 (Rar) Funcție de dijmar. 4 (Rar) Slujbă de dijmar. 5 Înțelegere între proprietarul de pământ și țăranul care lucra pământul în schimbul unei părți din recoltă.
3. [CADE] ‡ DIJMĂRIT sbst. Dare în bani ce se plătea odinioară, în Muntenia, pentru stupi și rîmători: ~ și oierit Pe lume n’am pomenit, De cînd eram copil mic (TOC.) [dijmă].
4. [DLRLC] DIJMĂRIT s. n. (Învechit) Dijmă. ♦ Dare în bani care se plătea în Muntenia pentru stupi și pentru porci. Următorii domni supuseră pe boieri să plătească și dijmăritul. BĂLCESCU, O. I 17.
5. [Șăineanu, ed. VI] dijmărit n. nume dat în Muntenia (pe la 1700) dării pe stupi și mascuri.
6. [Scriban] dijmărít n., pl. urĭ. Perceperea (biru) dijmeĭ. Un bir pe stupĭ și pe porcĭ pe la 1700 în Țara Românească.
7. [MDA2] dicimărit sn vz dijmărit
8. [MDA2] dișmărit sn vz dijmărit
9. [Șăineanu, ed. VI] desetină f. od. Mold. zeciueala stupilor și mascurilor (ceeace se numia în Muntenia dijmărit). [Bulg. DESETINA].
10. [DOOM 3] dijmărit s. n.
11. [DOOM 2] dijmărit s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL