1. [MDA2] dignitar sm vz demnitar
2. [Scriban] * dignitár, -táte V. demn-.
3. [DEX '09] DEMNITAR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. – Din fr. dignitaire (după demn).
4. [MDA2] demnitar sm [At: GHICA, C. E. II, 322 / S și: (înv) dignitar / Pl: ~i / E: fr dignitaire cf demn] Înalt funcționar al statului, al bisericii etc.
5. [CADE] * DEMNITAR sm. Cel ce are o dregătorie, o demnitate însemnată [fr. dignitaire, refăcut după demn].
6. [DLRLC] DEMNITAR, demnitari, s. m. Înalt funcționar al statului. Am luat și eu cunoștință de aceste documente prin domnia-sa... mare demnitar în cancelaria Republicii. SADOVEANU, Z. C. 75. După dric... [veneau] înalții demnitari ai statului. MACEDONSKI, O. III 17.
7. [DN] DEMNITAR s.m. Înalt funcționar de stat, persoană care deține o demnitate importantă. [< fr. dignitaire, după demn].
8. [MDN '00] DEMNITAR s. m. înalt funcționar de stat. (după fr. dignitaire)
9. [Șăineanu, ed. VI] demnitar m. persoană investită cu o demnitate.
10. [Scriban] *demnitár m. (fr. dignitaire și infl. de rom. demn). Personagiŭ investit cu o demnitate. – Rar și dignitar.
11. [DOOM 3] demnitar s. m., pl. demnitari
12. [DOOM 2] demnitar s. m., pl. demnitari
13. [DRAM 2021] dignitár, dignitari, (degnitar), s.m. (reg.) Demnitar: „Petru Pogan, comite de Posoniu, era dintre dignitarii țerei și de nobilitate veche…” (Mihaly, 1900: 873; dipl. 354, la note). – Var. a lui demnitar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL