1. [DEX '09] DIFUZIUNE, difuziuni, s. f. 1. Împrăștierea în toate direcțiile a razelor unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafață cu asperități. 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vin în contact. [Pr.: -zi-u-. – Var.: difuzie s. f.] – Din fr. diffusion, lat. diffusio, -onis.
2. [MDA2] difuziune sf [At: COSTINESCU / V: ~ie / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr diffusion, lat diffusio, -onis] 1 Împrăștiere în toate direcțiile a razelor unui fascicul de lumină, a undelor de radio etc. care trec printr-un mediu translucid sau care se reflectă când întâlnesc o suprafață cu asperități. 2 Propagare. 3 (Înv) Prolixitate. 4 Pătrundere a moleculelor unui corp în masa altui corp cu care vine în contact.
3. [CADE] * DIFUZIUNE sf. 1 📻 Împrăștiere, răspîndire: ~a luminii ¶ 2 Amestec intim și lent al unor gaze sau lichide de densități diferite ¶ 3 Pătrunderea unei substanțe în toate țesăturile organismului ¶ 4 Ⓕ Înșirare de cuvinte de prisos [fr.].
4. [DLRLC] DIFUZIUNE, difuziuni, s. f. 1. Împrăștierea în toate direcțiile a razelor de lumină cînd trec printr-un corp translucid sau cînd se lovesc de o suprafață zgrunțuroasă. 2. Pătrunderea moleculelor unui corp în masa altui corp cu care ele vin în contact. – Pronunțat: -zi-u-.
5. [DN] DIFUZIUNE s.f. 1. Răspîndire, propagare, împrăștiere în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întîlnesc o suprafață zgrunțuroasă. ♦ Difuzare de unde radiofonice. 2. Întrepătrundere a două lichide puse în contact fără a fi agitație. ♦ Pătrundere, propagare a moleculelor unui corp în masa altui corp. [Pron. -zi-u-, var. difuzie s.f. / < fr. diffusion, it. diffusione, cf. lat. diffusio].
6. [MDN '00] DIFUZIUNE s. f. 1. răspândire, propagare în mai multe părți a unor raze luminoase care străbat un mediu translucid sau care întâlnesc o suprafață zgrunțuroasă. ◊ difuzare de unde radiofonice. 2. întrepătrundere a particulelor unui corp cu particulele altui corp, cu care se află în contact. (< fr. diffusion, lat. diffusio)
7. [Șăineanu, ed. VI] difuziune f. 1. împrăștiere: difuziunea luminei; 2. prolixitate: difuziunea stilului.
8. [Scriban] * difuziúne f. (lat. diffusio). Răspîndire în toate părțile: difuziunea luminiĭ. Fig. Prolixitate: difuziune de vorbă. – Și -úzie.
9. [DEX '09] DIFUZIE s. f. v. difuziune.
10. [MDA2] difuzie sf vz difuziune
11. [DN] DIFUZIE s.f. v. difuziune.
12. [DOOM 3] difuziune (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. difuziunii; pl. difuziuni (coeficient de difuziune, difuziune facilitată/a oxigenului/a responsabilității)
13. [DOOM 2] difuziune (-zi-u-) s. f., art. difuziunea, g.-d. art. difuziunii; pl. difuziuni, art. difuziunile
14. [MDO] difuziune (i-u)
15. [DOOM 3] difuzie (desp. -zi-e) s. f., art. difuzia (desp. -zi-a), g.-d. art. difuziei; pl. difuzii, art. difuziile (desp. -zi-i-) (și în: difuzie moleculară)
16. [DOOM 2] *difuzie (-zi-e) s. f., art. difuzia (-zi-a), g.-d. art. difuziei; pl. difuzii, art. difuziile (-zi-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL