Definiție și ce înseamnă diftongare

1. [DEX '09] DIFTONGARE, diftongări, s. f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei. – V. diftonga.

2. [MDA2] diftongare sf [At: MAIORESCU, CRITICE, 248 / Pl: ~gări / E: diftonga] (Fon) 1-2 Transformare în diftong (1-2).

3. [DLRLC] DIFTONGARE s. f. Acțiunea de a (se) diftonga. Cu greu chiar m-aș învoi cu diftongarea lui «i». MACEDONSKI, O. IV 44.

4. [DN] DIFTONGARE s.f. Acțiunea de a (se) diftonga și rezultatul ei; transformare a unor elemente vocalice în diftongi. [< diftonga].

5. [Șăineanu, ed. VI] diftongare f. transformarea unei vocale în diftong.

6. [DEX '09] DIFTONGA, diftonghez, vb. I. Refl. (Despre vocale) A se transforma în diftong. ♦ Tranz. A articula o vocală transformând-o în diftong. – Din fr. diphtonguer.

7. [MDA2] diftonga vtr [At: ROSETTI, S. L. 11 / Pzi: ~ghez / E: fr diphtonguer] (Fon) 1-4 A (se) transforma în diftong (1-2).

8. [CADE] * DIFTONGA (-gez) vb. tr. și refl. 📖 A (se) transforma în diftong: în limba română, vocala O accentuată se diftongează cînd în silaba următoare se află un A, un A sau un E; astfel OS devine OASE, FRUMOS devine FRUMOASĂ, etc. [fr.].

9. [DLRLC] DIFTONGA, diftonghez, vb. I. Refl. (Subiectul este o vocală) A se transforma în diftong, a deveni diftong. Vocala «o» din cuvîntul «om» se diftonghează la plural: «oameni». ♦ Tranz. (Subiectul este o persoană) A articula o vocală transformînd-o în diftong.

10. [DN] DIFTONGA vb. I. tr., refl. A (se) transforma în diftong. [Cf. fr. diphtonguer].

11. [MDN '00] DIFTONGA vb. tr., refl. (despre vocale) a (se) transforma în diftong. (< fr. diphtonguer)

12. [Scriban] * diftonghéz v. tr. (d. diftong). Gram. Prefac în diftong o vocală simplă, ca pîĭne îld. pîne.

13. [DOOM 3] diftongare (desp. dif-ton-/di-fton-) s. f., g.-d. art. diftongării; pl. diftongări

14. [DOOM 2] !diftongare (dif-ton-/di-fton-) s. f., g.-d. art. diftongării; pl. diftongări

15. [DOOM 3] diftonga (a ~) (desp. dif-ton-/di-fton-) vb., ind. prez. 1 sg. diftonghez, 3 diftonghează; conj. prez. 1 sg. să diftonghez, 3 să diftongheze

16. [DOOM 2] !diftonga (a ~) (dif-ton-/di-fton-) vb., ind. prez. 3 diftonghează

17. [IVO-III] diftonghez, -ghează 3, -gheze 3 conj.

18. [DTL] DIFTONGARE s. f. (< diftonga, cf. fr. diphtonguer): transformare a unor vocale accentuate în diftongi. Astfel, vocala accentuată e s-a diftongat în ea sau în ie în trecerea unor cuvinte din latină în română, ca în ceram > ceară, seram > seară (acestea prin metafonie – v.), ferrum > fier, melem > miere etc.; vocala accentuată i a trecut mai întâi la e și apoi, acesta, prin metafonie, s-a diftongat în ea: în nigram > negram > neagră; vocala accentuată o în oa, tot prin metafonie, în florem > floare, rotam > roată, solem > soare etc. La unele cuvinte românești de origine latină, d. reprezintă o fază mai veche, intermediară, de evoluție către o formă literară monoftongată, ca în legem > leage > lege, septem > seapte > șapte etc.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro