1. [DEX '09] DIFORMA vb. I v. deforma.
2. [MDA2] diforma v vz deforma
3. [CADE] * DIFORMA (-mez) vb. tr. A strica forma, a poci, a sluți: i-a diformat făcile și i-a dat o aparență de mastodont (ALECS.) [fr.].
4. [DEX '09] DEFORMA, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diforma vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.
5. [DEX '09] DIFORM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu anomalii; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) Inform. – Din fr. difforme, lat. difformis.
6. [MDA2] deforma [At: HELIADE, O. I, 395 / V: dif~, desf~, disf~ / Pzi: ~mez / E: fr déformer] 1 vt (C.i. părți ale corpului) A modifica înfățișarea. 2-3 vtr (D. obiecte) A(-și) strica forma. 4-5 vtr A (se) urâți. 6-7 vtr (Prc) A (se) vătăma. 8 vr (Prc) A se îngrășa. 9 vt (C.i. fenomene naturale) A schimba modul normal de manifestare. 10 vt (C.i. cuvinte) A schimba forma corectă. 11-12 vtr (C.i. un corp solid) A(-și) modifica forma. 13-14 vr (D. îmbrăcăminte, încălțăminte) A se scâlcia. 15 vt (Fig) A prezenta altfel decât este de fapt. 16 vt (Fig) A reproduce inexact. 17 vt (Fig) A denatura. 18 vr A-și pierde forma primară.
7. [MDA2] desform, ~ă a vz diform
8. [MDA2] desforma v vz deforma
9. [MDA2] diform, ~ă a [At: NEGULICI / V: (înv) def~, desf~ / Pl: ~i, ~e / E: fr difforme, lat difformis] 1 (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Care nu are formă firească, normală Si: deformat, desfigurat, monstruos, mutilat, pocit, schilodit, slut. 2 Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă. 3 (Rar; d. materii) Fără formă precisă Si: brut, inform.
10. [MDA2] disforma v vz deforma
11. [CADE] * DEFORMA (-mez) vb. tr. și refl. A (se) strica, deforma, a (se) schimonosi, a (se) poci, a (se) sluți [fr.].
12. [CADE] * DIFORM adj. Care n’are forma firească; pocit, slut, schilod: animale ~e, monștri ce te privesc amenințător (VLAH.) [fr.].
13. [DEX '98] DIFORM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare, respingătoare; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) Inform. – Din fr. difforme, lat. difformis.
14. [DLRLC] DEFORMA, deformez, vb. I. Tranz. 1. A strica, a altera forma unui lucru; a sluți, a poci, a urîți. ♦ Fig. A reproduce inexact (o întîmplare, vorbele cuiva etc.); a denatura. Mincinosul deformează adevărul. (Refl.) Trecînd din om în om, toate se deformează și se exagerează. REBREANU, R. II 225. 2. A schimba forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el. – Variantă: diforma (SAHIA, N. 74, BART, E. 32) vb. I.
15. [DLRLC] DIFORM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare; urît, pocit, slut. Își chinuia trupul uscat, deșirat, diform aproape. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 114. ◊ (Prin analogie, despre lucruri) Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfîrșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. IBRĂILEANU, A. 160. ♦ (Rar) Fără formă precisă. Încerca să distingă umbrele diforme din ceața ce învăluia portul ca o pulbere violetă. BART, E. 185. ♦ Inform, brut. La laminoare, blocul este coborît cu prevedere. Peste el încep să joace valțurile de oțel, creînd din bucata de fier diformă o tablă subțire. SAHIA, N. 33.
16. [DN] DEFORMA vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluți. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-și pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].
17. [DN] DIFORM, -Ă adj. Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ♦ (Rar) Fără formă precisă. [< fr. difforme, cf. lat. t. difformis].
18. [MDN '00] DEFORMA vb. I. tr., refl. a(-și) altera, a(-și) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluți. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acțiunea unor forțe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)
19. [MDN '00] DIFORM, -Ă adj. care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ◊ fără formă precisă. (< fr. difforme, lat. difformis)
20. [Șăineanu, ed. VI] deformà v. a strica forma.
21. [Șăineanu, ed. VI] diform a. 1. cu forma neregulată: față diformă; 2. fig. odios, respingător.
22. [Scriban] *deforméz v. tr. (lat. deformare, fr. déformer). Stric forma, urîțesc, pocesc, desfigurez. – Și diformez (fr. maĭ vechĭ difformer, mlat. difformare).
23. [Scriban] * difórm, -ă adj. (fr. difforme, it. difforme și deforme, mlat. difformis, cl. defformis. V. con- și in-form). Urît, desfigurat, pocit.
24. [Scriban] * diforméz V. deformez.
25. [DOOM 3] deforma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deformez, 3 deformează; conj. prez. 1 sg. să deformez, 3 să deformeze
26. [DOOM 3] diform adj. m., pl. diformi; f. diformă, pl. diforme
27. [DOOM 2] deforma (a ~) vb., ind. prez. 3 deformează
28. [DOOM 2] diform adj. m., pl. diformi; f. diformă, pl. diforme
29. [MDO] deforma
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL