1. [DEX '09] DIFERENȚIAT, -Ă, diferențiați, -te, adj. Care se deosebește, se distinge între două sau mai multe ființe sau lucruri; deosebit prin caracterele sale specifice. [Pr.: -ți-at] – V. diferenția.
2. [MDA2] diferențiat, ~ă a [At: LM / Pl: ~ați, ~e / E: diferenția] 1 Care este marcat, delimitat, separat prin operația de diferențiere (2) sau prin anumite diferențe1 (5) (pentru a corespunde anumitor cerințe sau în vederea unui anumit scop). 2 Care se distinge dintre două sau mai multe ființe sau lucruri. 3 Deosebit prin caracterele sale specifice. 4 Care nu mai este la fel cu...
3. [DEX '09] DIFERENȚIA, diferențiez, vb. I. 1. Tranz. A stabili deosebirea între obiecte sau ființe. 2. Refl. A se deosebi de altcineva sau de altceva; a diferi. 3. Tranz. (Mat.) A calcula o diferențială. [Pr.: -ți-a] – Din fr. différencier.
4. [MDA2] diferenția [At: CONV. LIT. III, 152 / V: (îvr) ~rința / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr différencier] 1 vt (C.i. două sau mai multe noțiuni, ființe, obiecte etc.) A delimita caracterele specifice spre a stabili deosebirile, a marca, a face să apară diferențele Si: a deosebi, (îvr) a osebi. 2 vr A se distinge dintr-un ansamblu prin particularități, trăsături caracteristice. 3 vr A se caracteriza prin anumite diferențe în raport cu... 4 vr A nu mai fi la fel cu... 5 (Mat) A calcula o diferențială (11) sau o derivată.
5. [MDA2] diferința v vz diferenția
6. [CADE] * DIFERENȚIA (-țiez) I. vb. tr. 1 A arăta, a stabili deosebirea între două sau mai multe lucruri ¶ 2 ➕ A calcula o diferențială sau o derivată. II. vb. refl. A se deosebi [fr.].
7. [DEX '98] DIFERENȚIA, diferențiez, vb. I. 1. Tranz. A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri, a delimita caracterele lor specifice. 2. Refl. A se deosebi de altcineva sau de altceva. 3. Tranz. (Mat.) A calcula o diferențială. [Pr.: -ți-a] – Din fr. différencier.
8. [DLRLC] DIFERENȚIA, diferențiez, vb. I. 1. Refl. A ieși din omogenitate; a se deosebi, a se distinge. ♦ Tranz. A stabili deosebirea între două sau mai multe lucruri, a delimita caracterele specifice, a distinge elementele componente ale unui lucru. 2. Intranz. (Mat.; în opoziție cu integra) A calcula o diferențială sau o derivată. – Pronunțat: -ți-a.
9. [DN] DIFERENȚIA1 vb. I. tr., refl. A (se) deosebi; a se stabili sau a face să se stabilească deosebiri. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. différencier].
10. [DN] DIFERENȚIA2 vb. I. tr. A calcula o diferență sau o derivată. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. différentier].
11. [MDN '00] DIFERENȚIA vb. I. tr., refl. a (se) deosebi, a (se) distinge între două sau mai multe ființe ori lucruri. II. (mat.) a calcula o diferențială. (< fr. différencier)
12. [Șăineanu, ed. VI] diferențià v. a. stabili o diferență între două obiecte, a distinge.
13. [Scriban] * diferențiéz v. tr. (d. lat. differentia, diferență; fr. différencier). Stabilesc o diferență, deosebesc.
14. [DOOM 3] diferenția (a ~) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. diferențiez (desp. -ți-ez), 3 diferențiază, 1 pl. diferențiem; conj. prez. 1 sg. să diferențiez, 3 să diferențieze; ger. diferențiind (desp. -ți-ind)
15. [DOOM 2] diferenția (a ~) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 diferențiază, 1 pl. diferențiem (-ți-em); conj. prez. 3 să diferențieze; ger. diferențiind (-ți-ind)
16. [MDO] diferenția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. diferențiază, 1 pl. diferențiem, ger. diferențiind)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL