1. [DEX '09] DIFERENȚIAL, -Ă, diferențiali, -e, adj., s. n., s. f. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. ◊ Tarif diferențial = tarif care face diferența de preț. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. ◊ Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (II 2). Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S. n. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S. f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ți-al] – Din fr. différentiel.
2. [MDA2] diferențial, ~ă [At: HELIADE, PARALELISM, I, 66 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e, (13) ~uri / E: fr différentiel] 1 a Care face să se deosebească. 2 a Care se bazează pe deosebiri. 3 a Care diferențiază (1). 4 a Care constituie o deosebire. 5 a (Îs) Tarif ~ Taxă de transport care se reduce proporțional cu creșterea distanței și a greutății mărfii. 6 a (Mat) Care comportă diferențe sau operează cu diferențe extrem de mici din punct de vedere numeric. 7 a (Îs) Calcul ~ Capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor al proprietăților și al aplicațiilor acestora. 8-9 sf, a (Șîs ecuație ~ă) (Ecuație) care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. 10 a (Îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. 11 sf (Mat) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilelor ei independente. 12 sf (Mat) Suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. 13 sn Angrenaj de roți dințate al unui vehicul, care permite ca două roți așezate pe același ax să se poată învârti cu viteze deosebite.
3. [CADE] * DIFERENȚIAL I. adj. 1 Care arată deosebirea ce există între două lucruri ¶ 2 ➕ Care procedează prin diferențe cît se poate de mici: cantități ~e; calcul ~, acela care are de obiect să găsească diferențiala unei funcțiuni; ecuația ~ă, ecuațiune în care necunoscutele figurează și prin derivatele lor. II. * DIFERENȚIALĂ sf. ➕ 1 Produsul între derivata unei funcțiuni și creșterea infinit de mică a variabilei independente ¶ 2 ~ totală, suma produselor derivatelor parțiale ale unei funcțiuni de mai multe variabile independente prin creșterile infinit de mici ale variabilor corespunzătoare [fr.].
4. [DEX '98] DIFERENȚIAL, -Ă, diferențiali, -e, adj., subst. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. ◊ Tarif diferențial = tarif care face diferențe de preț. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. ◊ Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ea obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (II 2). Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S. n. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S. f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ți-al] – Din fr. différentiel.
5. [DLRLC] DIFERENȚIAL1, diferențiale, s. n. Complex de roți dințate care, angrenîndu-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sînt solidarizate să se învîrtească cu viteze diferite; se întrebuințează mai cu seamă la autovehicule. – Pronunțat: -ți-al.
6. [DLRLC] DIFERENȚIAL2, -Ă, diferențiali, -e, adj. 1. Care constituie o deosebire. Caracterele diferențiale ale speciilor. 2. Care procedează cu diferențe, care (se) diferențiază. Șuruburi micrometrice diferențiale. Media diferențială dintre două numere. ◊ (Comerț) Tarif diferențial = taxă de transport, pe calea ferată și pe căile maritime sau fluviale, care se reduce proporțional cu creșterea distanței și a greutății mărfii. Tarif vamal diferențial = tarif la care taxele vamale pe aceeași marfă de import se percep în mod deosebit, în funcție de anumite criterii (după țara din care se importă marfa, după frontiera vamală, după naționalitatea vasului de transport etc.). ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero. ◊ Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. (În opoziție cu calcul integral) Calcul diferențial = capitol al analizei matematice, care are ca obiect definirea, studiul proprietăților și al aplicațiilor derivatelor de diferite ordine ale funcțiilor de una sau de mai multe variabile reale. Am putut învăța calculul diferențial și integral. GHICA, S. XXI. Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază obiectele geometrice cu ajutorul calculului diferențial. – Pronunțat: -ți-al.
7. [DN] DIFERENȚIAL, -Ă adj. 1. Care constituie o deosebire. 2. Care comportă (procedează cu) diferențe. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero. ◊ Ecuație diferențială (și s.f. ) = ecuație care conține o variabilă, o funcție necunoscută și derivatele acesteia; calcul diferențial = capitol al analizei matematice care se ocupă cu definirea și cu studiul proprietăților și al aplicațiilor derivatelor de diferite ordine, ale funcțiilor de una sau mai multe variabile; geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor folosind calculul diferențial. [Cf. fr. différentiel, it. differenziale].
8. [DN] DIFERENȚIAL s.n. Angrenaj de roți dințate al unui vehicul, care permite ca două roți așezate pe același ax să se poată învîrti cu viteze deosebite. [Pron. -ți-al, pl. -le, -luri. / < fr. différentiel].
9. [MDN '00] DIFERENȚIAL, -Ă I. adj. 1. care diferențiază. 2. care comportă, lucrează cu diferențe. ◊ (mat.) referitor la diferențe care tind către zero. ♦ ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial. II. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente. III. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația. (< fr. différentiel)
10. [Șăineanu, ed. VI] diferențial a. 1. care procede prin diferențe infinit de mici: calcul diferențial; 2. ce depinde de unele diferențe: tarif diferențial.
11. [Scriban] * diferențiál, -ă adj. (d. lat. differentia, diferență; fr. différentiel). Care depinde de unele diferențe: tarif diferențial. Mat. Care precede pin diferențe infinit de micĭ. Cantitate diferențială, cantitate infinit de mică. Calculu diferențial, calculu cantităților diferențiale. Angrenaj diferențial, mecanizmu pin care se transmite uneĭ roate dințate o mișcare compusă echivalînd cu suma saŭ cu diferența celor doŭă mișcărĭ. S.f. O diferențială.
12. [DOOM 3] diferențial2 (mecanism) (desp. -ți-al) s. n., pl. diferențiale
13. [DOOM 3] diferențial1 (desp. -ți-al) adj. m., pl. diferențiali; f. diferențială, pl. diferențiale
14. [DOOM 2] diferențial1 (-ți-al) adj. m., pl. diferențiali; f. diferențială, pl. diferențiale
15. [DOOM 2] diferențial2 (mecanism) (-ți-al) s. n., pl. diferențiale
16. [Argou] diferențial, diferențiale s. n. șezut, fese.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL