1. [MDA2] didim sn [At: PONI, CH. 29 / S și: didym / E: ngr δίδυμος] (Chm) Amestec de neodim și praseodim sub formă metalică sau de combinații, despre care se credea că ar face parte din familia pământurilor rare.
2. [MDN '00] DIDIM, -Ă adj. (bot.; despre organe) din doi lobi dispuși simetric de fiecare parte a liniei mediane. (< fr. didyme, gr. didimos, geamăn)
3. [DETS] -DIDIM „geamăn, dublu; testicul”. ◊ gr. didymos „geamăn, testicul” > fr. -didyme, it. -didimo > rom. -didim.
4. [Onomastic] DIDIM gr. 1. Dida (Moț). 2. Dide b. (17 B III 344); -a, țig. (16 B I 60), -a olt. (< C-tin etim. Pașca după Weig); -scu, act. 3. Didu. pren. ar (Cara 34). 4. Didi, C., neg. (Sd XXII); -că fam. (Hur 128); -cescu, V., act.; -lă și -lică (Buftea) -lești s. 5. Didoi, D., act. 6. Didiliciu (17 B I 59). Cf. și Candid.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL