1. [DEX '09] DIBĂCIE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, abilitate, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.
2. [MDA2] dibăcie sf [At: OBLĂDUIREA, 53/12 / Pl: ~ii / E: dibaci + -ie] 1 Pricepere deosebită Si: iscusință, îndemânare. 2 Măiestrie. 3 (Fig) Șiretenie. 4 (Pex; fig) Rafinament.
3. [CADE] DIBĂCIE, ❍ GHIBĂCIE sf. Însușirea omului dibaciu; iscusință, îndemînare, pricepere: ajunsese de o dibacie vestită în călărie și vînătoare (I.-GH.).
4. [DEX '98] DIBĂCIE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.
5. [DLRLC] DIBĂCIE, dibăcii, s. f. Îndemînare, iscusință, pricepere. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu dibăcie și cu mișcări cumpănite. SADOVEANU, P. M. 50. Are... dibăcia cofetarului de a ridica pe farfuria întinsă o cremă bătută, cu moț. ARGHEZI, P. T. 6. [În antichitate] dibăcia, puterea fizică a luptătorului hotărau biruința. GHEREA, ST. CR. II 108. ♦ Șiretenie, viclenie, rafinament. Om cu rostul lui, muncitor, gospodar, Badea fusese cercat de multe pețitoare, dar cu toată dibăcia lor nu putuse să-l prindă în laț nici una. GALACTION, O. I 124.
6. [Șăineanu, ed. VI] dibăcie f. calitatea omului dibaciu: îndemânare, iscusință.
7. [Scriban] dibăcíe (vest) și ghibăcíe (est) f. Calitatea de a fi dibacĭ.
8. [DOOM 3] dibăcie s. f., art. dibăcia, g.-d. art. dibăciei; pl. dibăcii, art. dibăciile (desp. -ci-i-)
9. [DOOM 2] dibăcie s. f., art. dibăcia, g.-d. art. dibăciei; pl. dibăcii, art. dibăciile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL