1. [DEX '98] DIATONICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus.
2. [DLRLC] DIATONICĂ, diatonice, adj. f. (Muz.; în expr.) Gamă diatonică = succesiune naturală de cinci tonuri și două semitonuri din gama majoră sau minoră. – Pronunțat: di-a-.
3. [DEX '09] DIATONIC, -Ă, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Gamă diatonică = gamă formată din seria succesivă a treptelor sale naturale. 2. S. f. Structură melodică formată din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus.
4. [MDA2] diatonic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diatonique] 1 a Care este compus din tonuri și semitonuri naturale. 2 a (Îs) Gamă (sau scară) ~ă Succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 3 sf Structură melodică alcătuită din tonuri și semitonuri.
5. [CADE] * DIATONIC adj. 🎼 În care sunetele merg gradat prin tonuri și semitonuri: gamă ~ă (🖼 1809) [fr.].
6. [DN] DIATONIC, -Ă adj. Compus din tonuri și din semitonuri naturale. // s.f. Succesiune, grupare sau amestec de sunete care conține intervale diatonice. [Cf. fr. diatonique, it. diatonico].
7. [Scriban] * diatoníc, -ă adj. (vgr. diatonikós, d. tonós, ton). Muz. Care precede după succesiunea naturală a tonurilor și semitonurilor, adică pin toate tonurile: gamă diatonică. Adv. În mod diatonic. V. cromatic.
8. [DOOM 3] diatonică (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diatonicei; pl. diatonice
9. [DOOM 2] diatonică (di-a-) s. f., g.-d. art. diatonicei; pl. diatonice
10. [DOOM 3] !diatonic (desp. di-a-) adj. m. (+ s. n.: semiton ~); f. diatonică (gamă ~), pl. diatonice
11. [DOOM 2] !diatonic (di-a-) adj. m.; f. diatonică, pl. diatonice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL