1. [MDA2] diapir, ~ă [At: ONCESCU, G. 214 / P: di-a~ / Pl: ~i, ~e / E: it diapiro] (Glg) 1 sn Cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbate rocile acoperitoare. 2 a (D. roci) Care se caracterizează prin prezența diapirului (1).
2. [DN] DIAPIR s.n. (Geol.) Cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sîmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. [Pron. di-a-. / cf. it. diapiro, gr. diapyros – ars profund].
3. [MDN '00] DIAPIR s. n. cută anticlinală caracterizată prin prezența unui sâmbure de roci plastice care străbat rocile acoperitoare. (< it. diapiro)
4. [DOOM 3] diapir (desp. di-a-) s. n., pl. diapire
5. [DOOM 2] diapir (di-a-) s. n., pl. diapire
6. [Petro-Sedim] diapir, cută ∼ ă, (engl.= diapir) un „sâmbure de sare” sau de oricare altă rocă care se poate comporta plastic și care poate străpunge rocile acoperitoare, mai moi, atunci când acționează o presiune litostatică (și laterală) mare. Termenul d. a fost introdus de Ludovic Mrazec pentru a descrie modul de apariție a „sâmburilor de sare” din anticlinalele faliate din curbura C. Orient.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL